Am întâlnit și medici români întorși în țară

de pe la altii adunate Fara comentarii

De curând, Sebastian Dombi a deschis una dintre cele mai tinere clinici de medicină veterinară din Sibiu, Exclusive Vets. S-a întors în România, uimindu-ne pe mulți. Umilindu-ne aproape aș zice, că nu mulți au curajul său. Vă invit să citiți un interviu sincer, cu un tânăr medic român care-a plecat și s-a întors.

A fost colegul meu de bancă în clasa a 12-a. În orele de română, ne jucam spânzurătoarea cu termeni din biologie. Asta -când mai luam câte o pauză de la învățat pentru admitere. Eu am intrat la stoma în Cluj, el -la veterinară în București. Când m-am mutat și eu în capitală, stăteam la două străzi distanță în Timpuri Noi. După facultate, deși deja tratase câinii unor vedete din România, Sebastian și-a strâns toți așii din mânecă și-a jucat o singură carte: a plecat în Germania.

Ultima noastră cafea de la Sare și Piper, mai știi? Eu eram după sesiunea aia cumplită, îmi dădusem demisia de la ELLE și urma să plec în Anglia. Tu erai după câteva succese, multe nopți nedormite și urma să pleci în Germania. Habar n-aveam ce-o să se aleagă și unde va fi, pentru noi, lozul câștigător.

shutterstock_177316457

1.            Știu că în facultate erai ceva foarte deștept și implicat. Că, la un moment dat, ai fost solicitat să mergi cu câinele unei foarte publice persoane din România în Austria la operație (eu țin minte că mi-ai povestit câți bani ai luat pe chestia asta, pe vremea când și eu eram studentă la medicină, dar făceam bani din povești). Că nimic nu mișcă fără să fii și tu acolo. Și că, a urmat ceea ce era firesc: ai plecat din România. După care, te-ai întors. De ce? Read the rest…

Nunta nu se face cu plicuri, ci cu oameni

de pe la altii adunate 8 Comentarii

Citeam articolul ăsta la bloggerița mea preferată, despre dezamăgirea produsă de niște multe refuzuri cel puțin ciudate de a participa la nunta ei cu Omul. Și mi-am adus aminte de o vorbă pe care-a zis-o tata, când ne-a luat febra pregătirilor: Cel mai important e ca noi, și după nuntă, să rămânem prieteni.

Așa-l țin minte, încât de fiecare dată când aud că cineva nu vine, indiferent din ce motiv, îl văd cu ochii minții și-l aud ce zice.. E adevărat că prieteniile adevărate au nevoie de încercări, iar una dintre cele mai mari este și a te bucura pentru și alături de cineva.

Însă, în România, în ziua de astăzi, o nuntă presupune că ”obligi la obligații”. Toată lumea știe asta, nu e nici un secret. Iar eu cred că e principalul motiv al refuzurilor din toate timpurile. Până când se va pune preț pe prietenia și prezența cuiva, tot vom avea parte de surprize.

E adevărat că prințesa nu de asta se plânge, ci de faptul că prieteni care s-au dat interesați, entuziasmați și confirmați au dispărut brusc de pe fața pământului. Adică au amăgit-o într-un fel mitocănesc, asemănător unor don juani de cartier.

printesa

Însă nu merită să vă supărați cu oamenii, cu neamurile ori cu prietenii. Pentru voi nu merită, că de ei vă ocupați mai târziu. Nu lăsați nimic să vă strice ziua, puneți prezențe și nu absențe. Nunțile trec, noi tot aici rămânem. Iar prietenii adevărați, rude, nerude înțeleg că o nuntă nu o faci cu plicuri, ci cu oameni.

p.s. Avem prieteni care vin de peste mări și țări la nunta noastră, alții care și-au reprogramat sau mâncat cu noi concediul, colegi la care noi n-am fost, dar ei vin, prietene care-au ținut cură de slăbire, altele care și-au lăsat părul să crească, ba una chiar era să ucidă o croitoreasă :)))) Rude care vin, deși ele nu au copii și nici perspective, un văr care nu se va căsători niciodată (fiindcă nu vrea, nu fiindcă n-ar avea cu cine :P), dar care mi-a spus că n-ar lipsi de la nunta mea pentru nimic în lume. Ăștia-s oamenii mei. Eu pe ăștia-i număr. Și atât de tare mă bucur că o să-i văd, încât nici nu știu unde-o să-ncapă toată emoția într-o singură mirună.

8a13a5566dd2454ec5837c889ccc8f84

foto 2

Să luăm o vacanţă fără antibiotice!

publicitând cu plăcere, sănătatea e starea de normalitate Fara comentarii

Cu cinci semne de exclamare: Cel mai nou protocol pentru îngrijirea pacientului după o extracţie de dinte menţionează şi subliniază faptul că nu se administrează antibiotice. Însă cum obiceiurile proaste mor greu, foarte mulţi pacienţi se enervează când nu vreau să le prescriu nimic, nici măcar după o extracţie mai complicată. NU. Nu luăm antibiotice preventiv, fiindcă fac mai mult rău decât bine. Unul dintre marile pericole care ameninţă omenirea este rezistenţa la penicilină, deci să ne revenim, oameni buni. (Normal, nu aş vrea să o luaţi personal decât dacă vă număraţi printre cei care iau antibiotice de la primul strănut.)

c832a8d8a6cb80fb2ae183f6499990d108e332b2

În cadrul campaniei personale „O vacanţă perfectă în 10 paşi simpli”, pe care o încep pe acest blog mereu când sunt cu gândul la vacanţă (la a dumneavoastră, că până la a mea mai este!), permiteţi-mi încă nişte sfaturi.
Nu luaţi antibiotice cu dumneavoastră, fiindcă s-ar putea să ajungeţi să le înghiţiţi dacă le aveţi la îndemână. Orice tratament pentru orice simptom ar trebui să fie aplicat pornind de la simplu la complicat. Studiu de caz: Otita medie acută.

Se utilizează total greșit, în durerea urechii, picături cu administrare locală, care conțin antibiotic sau antiseptic la recomandarea farmacistului , sau automedicație. Sunt total inutile sau chiar contraindicate în otita medie acută deoarece pot produce un dezechilibru al florei locale din ureche cu dezvoltarea unei candidoze locale, fără a avea efect în tratamentul otitei acute medii deoarece timpanul intact este impermeabil. Dar oamenii vor, nu înţeleg de ce ne simţim atât de în siguranţă ştiind că am luat pumnul de antibiotice. Parcă dormim mai liniştiţi.
Fapt concret: Antibioticele în administrare locală nu sunt recomandate în tratamentul otitei medii acute, ci în acela al otitelor externe!!! (marea parte a picăturilor folosite sunt uleioase, opacifiază timpanul și nu mai permit o diagnosticare corectă, mascând adevărul)

Otita medie acută se tratează spontan în 90% din cazuri utilizând un medicament ca OTIPAX cu acțiune analgezică și antiinflamatorie

Solicitați sfatul medicului înainte de utilizare. Otita medie cu timpan intact poate fi diagnosticată doar de către medic, nu de către mame, mătuşi sau bunici, excepţie făcând cazul în care careva dintre aceştia e medic.
OTIPAX
• calmează durerea în aproximativ 5 minute de la administrare
• câte 4 picături de OTIPAX în urechea dureroasă, de 2-3 ori pe zi.
Mai multe informaţii despre otita medie acută, la copii, găsiţi aici, într-un articol scris anul trecut.

sursa foto

Colivia -simbolul sinistrului la nuntă

cu degetele pe taste 8 Comentarii

shutterstock_168890951

Faceţi-mă să înţeleg. De ce şi cine a idilizat această încrengătură de sârme şi cui i se pare romantică o închisoare cu flori, fie ea chiar şi numai decor.

COLIVÍE, colivii, s.f.

1. Cușcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ținute păsările
cântătoare sau decorative. 2. Construcție de metal acționată mecanic, care serveşte
la transportarea persoanelor și materialelor în puțurile unei mine. - Din sl. kul?vija.

Cuşcă mică, vergele, păsări decorative??? Cât de departe putem duce sinistrul! Păi vă spun eu cât de departe. Cam ca ăia care l-au luat pe Caragiale, săracu’, i-au pus nişte cuvinte-n gură şi-au compus text de invitaţie la nuntă. De te plesneşte brusc intoxicaţia alimentară de la exces de comic de limbaj, de situaţie şi decor.

Colivia simbolizează lipsa libertăţii, îngrădirea, nişte chestii la care nimeni, dar absolut nimeni citav la cap nu s-ar înhăma de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Mai ales atunci când iubeşti pe cineva, îi doreşti libertate. Iar atunci când te iubeşte înapoi, se întoarce de fiecare dată la tine. Dragilor, nu gratiile ne ţin împreună, nici bucata aia de hârtie. Ştiu oameni care sunt foarte fericiţi cu sau fără, oameni care sunt căsătoriţi doar la primărie şi în capul lor, căci bucuriile şi le petrec separat şi le împart cu alţii. Mai ştiu pe unii care se tachinează ca nişte copii, au şi divorţat, dar tot nu pot sta departe.

Colivia e sinistră şi nu va fi niciodată cuib. Să nu le confundăm pe cele două. Dintr-o căsnicie poţi prinde aripi, dintr-o colivie nu-ţi folosesc la nimic.

shutterstock_113868265

credit foto: Shutterstock

Genele, sportul şi ciocolata

sănătatea e starea de normalitate 8 Comentarii

În cabinet, vineri după-masa. Intră o tipă bine, subţire, înaltă, aranjată. Căruntă şi parfumată, genul dusă şi pe la duş, nu numai pe la coafor. Purta o bluză roz-somon, destul de aprins, cu decolteu în V şi nişte pantaloni bleumarin, la dungă. Mi-am cerut scuze că mă lungisem cu pacientul de dinainte şi o făcusem să aştepte… vreo 8 minute să fi tot fost. (În general, îmi las pacienţii să aştepte mai mult de 8 minute, vorbesc prea mult, ăsta e defect genetic şi profesional. Că nu-s punctuală.)

La care-mi zice tipa, las’ că nu-i nimic, doar nişte muzică mai bună dac-aţi fi avut în sala de aşteptare. Cică avem doar radio acolo, iar ea e fan Sinatra. După care-mi spune, dar tu probabil nici nici nu ştii cine e Frank Sinatra, nu-i aşa. Păi nici NU-I AŞA, cum, Doamne-iartă-mă, să nu ştiu cine-i Frank Sinatra! Io, care nu ştiu bine s-o deosebesc pe Beyonce de Rihanna, am luat-o chiar drept o insultă. După care mi-am cerut scuze în politicosul stil englezesc (şi în cabinet tot radio din ăla oribil am, de-mi cântă aceleaşi 3 hituri în heavy rotation toată ziulica.) Ca să fac (încă) o paranteză, cel mai mult îmi place să lucrez pe muzică clasică, iubesc relaxarea aia şi classic.fm! La început doar asta ascultam în cabinet, până mi s-au plâns câţiva pacienţi, iar asistenta aproape a înnebunit.

Bun, o întreb dacă s-a schimbat ceva în istoria ei medicală de la ultima vizită. Mă întreabă doar dacă ştiu că a avut un accident cerebral acum vreo 3 ani, dar şi-a revenit bine, nici n-au ţinut-o în spital decât o zi. Şi că a cam început să uite, dar crede că asta e doar de când a împlinit 80 de ani.

Stai, 80 de ani?!?!?!?!

Nu ai înţeles bine, Miruno, e vineri şi eşti cu gândul la weekend, nu te mai concentrezi la doamne povestitoare şi nici la Frank Sinatra. Mă uit în calculator.

81 de ani.

Am amuţit şi eu şi asistenta.

Văd mulţi oameni într-o zi, foarte mulţi. Această doamnă arăta poate de 65, nicidecum mai mult. Jocul cu ghicitul vârstei pacienţilor nu mai e o provocare de mult, le cam nimeresc cu uşurinţă. Măcar prefixul cu siguranţă!

shutterstock_118009978

Cică a jucat tenis de performanţă, apoi badminton până la 70 de ani. Nu a fumat şi nu a băut. Iar cu puţin ajutor de la mama natură, stătea într-o vineri după-masa în faţa mea, tânără şi deloc obosită. La 81 de ani.

Ne-a umilit şi ne-a inspirat pe amândouă (asistenta mea e cea mai pofticioasă de ciocolată după mine, facem schimb de informaţii legate de cele mai bune şi mai noi lansări pe piaţa Kinder). Despre dinţi nu comentez, dar vă spun că mucoasele erau curate şi aveau un tonus cum alţii n-au la jumătate din vârsta ei. O avea şi IQ-ul vreun rol. (Am eu o vorbă, că unii-s atât de proşti, încât nu pot deschide gura. Promit, nu-s poveşti.) I-am spus c-a fost o plăcere s-o cunosc. Şi-o inspiraţie. Ea mi-a spus că niciodată nu s-a mai simţit atât de bine la dentist.

Eu am mai zis că ne vedem peste 9 luni, la următorul control.

Iar ea mi-a spus că speră.

credit foto: Shutterstock

Ultima lună de Miruna Siminel

cu faţa întoarsă către mine 15 Comentarii

Sunt amețită, împrăștiată, dezordonată și îndrăgostită. Îl visez noaptea de parcă n-ar fi lângă mine, mi se face încă dor de el, de parcă nici o apriopiere nu va compensa anii în care nu ne-am cunoscut. Se apropie un mare moment în viața noastră, iar eu nu mă pot aduna nici cât să pun literele coerent într-un cuvânt.

Uit să bag mâncarea-n firgider, nu mai țin minte dacă m-am spălat pe dinți. Aseară am uitat pâinea în toaster până a pornit alarma de incendiu. Îmi trec o mie de gânduri prin cap deodată, parcă pe autostrăzi fără ieșiri, unde se circulă peste viteza legală. Încă văd indicatoare și priorități, aștept doar să semnalizeze cineva RELAXARE.

Am niște emoții pe care nici nu știu că le am, nu cu mintea aia a mea deșteaptă, că aia nu mai poate de fericire. Mintea aia care nu-și explică de unde a apărut așa un băiat grozav în viața mea și nici ce i-a dat mama lui să mănânce când era mic. Mintea aia e liniștită, își repetă listele și bifează obiective pe măsură ce taie zilele din calendar.

Însă mintea celalaltă, ce ne facem cu ea? Aia care anulează alarma internă de pâine prăjită și așteaptă să urle cât să coboare vecinii. Aia care nu te mai lasă să te concentrezi decât la pacient. De zici c-ar trebui să duc cabinetul după mine acasă, poate așa mai punem și noi hainele alea-n dulap.

Am niște emoții care se manifestă vegetativo-haotic, tehnic și administrativ, sper să n-o iau pe contrasens până mă mărit. Și aici nu mă refer la autostrăzile din capul meu.

Că să mă împace un pic, mama mi-a spus că pe ea a chemat-o, în viața asta, mai mult ca pe tatăl meu decât ca pe tatăl ei. Mai mult ca timp, mai mulți ani adică. Și unde mai pui că, în primii 3-4-5 ani din viață, nici nu prea știi de capul tău, deci e și mai scurtă perioada de purtat numele de fată.

Când ne căzneam să stabilim data pentru căsătoria civilă, am citit că data în care semnezi actele e considerată cununia astrală. Nu știu ce importanţă are asta pentru dumneavoastră, eu voi afla în curând.

2083p-Wedding-Day-No-2

foto

Grija pentru dinți, brusCăca durerea

sănătatea e starea de normalitate 5 Comentarii

Multe lucruri pe lumea asta nu le înțeleg, iar în ceea ce privește cabinetul stomatologic – acest spațiu feeric și fără fund la surprize- presimt că istoria abia începe să se scrie.

shutterstock_120958786

Am toată stima și respectul pentru cei care vor să-și salveze dinții. Adică, pentru cei care, atunci când le expun opțiunile, aleg tratamentul de canal și nu extracția. Deși pentru toată lumea extracția e cea mai simplă.

Ce nu înțeleg eu însă e această dorință bruscă de a salva dintele când te doare de te urci pe pereți. Ce nu înțeleg e cum poți veni cu jumătate de dinte, să-mi spui că te doare de vreo 2 luni, dar pe pereți te urci de vreo 2 zile, mai precis nopți, și că nu, tu nu vrei extracție. Și nici nu mai înțeleg ce-i cu prânzul de săptămâna trecută, îndesat printre molarii superiori. Și nici cum ți-ai imaginat că rezervele pentru zile negre se strâng între măsele. Ori că asta ți-ar chiar putea ajuta vreodată, într-o bună zi.

Doamne, Doamne, păzește și ferește.

Știți, sunt 2 categorii de pacienți cărora le e frică de dentist: cei care, de frică, atâta-și îngrijesc dantura, cât să nu fie nevoiți să dea pe la cabinet și cei care, de frică, ignoră întreg domeniul dentar, începând cu proprii lor dinți plus periuță și terminând cu propriile dureri, alea de acum 2 luni. De parcă, dacă-l ignori, dentistul dispare.

Spălați-vă pe dinți. Și, dacă nu vă spălați, nu vă mai mirați.

credit foto: Shutterstock

Oameni prea buni ca sa fie adevarati

o blonda in lume 12 Comentarii

Prietenii mei de pe facebook au vazut weekendul asta o invazie de poze, colaje si multe selfie-uri. Unele mai deocheate ca altele. Creditul nu-mi apartine, singurul meu merit fiind acela de a nu-mi fi inchis ochii chiar de fiecare data cand blitzul se declansa.

Povestea e simpla si banala, doar finalul e ca-n povesti, ca la surprize-surprize, regia fiind semnata de Univers. Univers, care in ultima vreme mi-a scos in cale suflete din trecut, cu care m-am jucat mult intr-o vreme. In cel mai pur si curat sens al jocului. Si de care am uitat intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin ortodox.

Asadar, am planuit acest weekend la Amsterdam impreuna cu o prietena (cunoscuta recent, mai mult datorita nuntilor noastre care se apropie si a faptului ca parintii mei cu socrii ei sunt prieteni buni si a faptului ca ea e o draguta si imi face placere sa vorbim. Cam in fiecare dimineata cand eu imi beau cafeaua si ea e in tren spre scoala sau birou.) Adevarul dincolo de bloguri e ca, de fapt, nu prea o cunosteam, am baut o singura cafea pe repede-nainte la Sibiu mai demult. Si atat. Desi ne-am dorit si programat mai multe. Si, recunosc, mi-a trecut prin cap: Miruno, de tu vrei la cafele si ea vrea sa te alerge prin parc ori muzee, ai boxat-o original.

Ideea e ca miresica mea avea o colega de facultate si buna prietena in Amsterdam. A ei, ca sa fie clar. Eu n-o cunosteam deloc, deci cotele ingrijorarii cresteau. Asta mica, miresica, m-a luat cu ea la prietena ei. Pe mine, pe care nici nu ma cunostea decat de la cafeaua aia si din ce povesti ii mai turnam eu dimineata… Drept e ca am cam socat-o cand i-am spus ca prefer Gil DObrica in loc de trance, dar asta e alta poveste. Intr-un final, am ajuns sa si stam la prietena ei si a fost una dintre cele mai bune decizii ale anului.

What happens in Amsterdam stays in Amsterdam, deci n-o sa dau din casa. Ce vreau sa spun e ca m-am simtit atat de bine la fata asta acasa, pe care nici n-o cunosteam, de ziceai ca m-am dus acasa! De;i, de cum am vazut-o, sentimentul era ca o cunosc demult (Insa cum SIbiul e mic, am zis ca precis ne-am petrecut liceul prin aceleasi cluburi sau discoteci)…

10450640_10152098324810356_3841063831288962956_n

Ne-a asteptat cu flori la gara, exact cum ma asteapta mama de fiecare data. Si s-a bucurat sincer ca eram acolo, nici o clipa n-am simtit c-o deranjam, ca e obosita, ca s-a enervat. Desi stiu precis cat era de obosita (saptamana trecuta cred ca a fost o nebunie europeana in aer, s-a extins si pe insula, eu nu mai vreau asa ceva!) si cat sunt eu de mocaita pana ma hotarasc cu ce ma imbrac :P

Ne-a dus la un festival pe plaja, ne-a organizat un joc gen treasure hunt prin Amsterdam, ne-a plimbat cu masina-n lung si-n lat, a pus mese, a facut paturi, tot tacamul. Ne-a facut la poze de nici daca luam un fotograf platit nu le facea cu atata drag si atat de multe. “Pentru voi, tu, fetelor!” :)) Ne-am imprietenit imediat, o chimie perfecta.

Si ca sa vezi, in ultima zi, mergem la sora ei in vizita, unde era si mama lor. Cand am vazut-o pe doamna, mi-am amintit: FUSESERAM LA ACEESI GRADINITA, pe Milea, la tanti Marcela!!! Si nu numai atat, ci eram si prietene bune, ea si-a amintit ca aveam casa pe colt si a venit la ziua mea, eu mi-am amintit cum aveam paduchi o data si eram suparata ca nu ma lasau sa ma joc cu ea :)))

A fost emotionant, ca un semn bun ca viata ne pregateste surprize frumoase de unde si cand ne asteptam mai putin. Vedeti, Ralucelor, trebuie sa credem si noi putin mai mult. Soarele e acolo, chiar si cand pe cer se vad doar norii. ;)

M-am simtit minunat, a fost un weekend pe care-l voi tine minte toata viata. Iar asta nu datorita Amsterdam-ului, ci datorita oamenilor buni care m-au dus si pastrat cateva zile acolo. Hidratata si cafelita, pozata si fericita.

credit foto: Raluca1

Planificând o vacanţă de miere

publicitând cu plăcere, sănătatea e starea de normalitate 13 Comentarii

Gândurile despre luna de miere nu sunt foarte bine conturate, deşi nu ducem lipsă de idei. Nu trece zi însă fără să-mi imaginez cum o să fie, câte cafele o să bem, prin ce pieţe ne vom abate şi pe ce meridiane vom adormi. Cred că, în capul meu, am făcut deja bagaje, am împachetat pijamale, tricouri şi rochiţe, parfumuri şi periuţa de dinţi. Visez la cărţi citite la întâmplare şi poveşti rostite fără un scop. Visez la el fără pacienţi, la dimineţi fără alarme, la săptămâni fără sfârşit.

Ieri mi-a zis iubitul că cică trebuie să ne vaccinăm. Zău aşa? M-am întristat şi îngrijorat. Eu vreau copii în viitorul apropiat şi nu ştiu cum s-ar împăca ei cu vaccinurile astea. Oricum a trebuit să-mi refac unele recent, fiindcă englezii nu m-au crezut că le am de-acasă. Şi virusul B în variantă latentă m-a deprimat puternic şi mi-a făcut poftă de ciocolată, pe cuvânt de-onoare dacă vă mint. :P

Vreau să fie ACEA vacanţă, pe care să ţi-o aminteşti toată viaţa. Punctul de referinţă pentru oricare dintre concediile viitoare. Vreau să fie o nebunie, o bucurie, o aventură. (La faza de aventură, nu vă gândiţi la corturi şi rucsace, că nu-mi stau în fire. Mie-mi plac apa caldă şi hotelurile cu un confort decent.) Vreau să facem poze şi să trimitem vederi. Să cunoaştem străini, să respirăm locuri, să admirăm frumuseţea diversităţii pe pământ. Să vedem unde copilăresc alţii, cum am fi putut nimeri noi, dacă ne-am fi născut în altă lume. Să vizităm alte lumi, să culegem ce ne place şi-apoi să ne întoarcem tot la ale noastre. Mai buni, mai pregătiţi pentru viaţă.

shutterstock_178779161

Tot ieri mi-a zis iubitul să fac o trusă de prim-ajutor. (Şi nu, nu se referea la acea geantă care se potriveşte la aproape orice. Ci chiar la nişte medicamente.) Eu nu plec fără antialergic oricum; în rest, mă gândeam la ceva probiotic. Poate vă amintiţi, anul trecut scriam despre Enterol  şi prevenirea diareei călătorului. Se pare că afectează 30-50% dintre călători. (Deşi, dacă administrarea de Enterol începe cu cinci zile înainte de călătorie şi continuă în următoarele cinci zile, riscul de a avea diareea călătorului va scădea considerabil. Vine sub formă de plicuri sau capsule, adică merge administrat chiar şi la bebeluşi, dizolvat în biberon. )

Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala, prezintă simptomatologie în primele 2 săptămâni, cel mai frecvent în primele 2-3 zile de la sosirea în ţara respectivă. Zonele cu risc ridicat sunt Africa, Asia de Sud şi America de Sud, America Meridională, ţări din Orientul Mijlociu, Rusia, China şi ţările mediteraneene.

Diareea călătorului este legată de infecţia acută a sistemului nostru digestiv cauzată de bacterii sau, adesea, de virusuri şi protozoare. Dacă luăm contact cu mâncare sau apă murdară, contaminată, există un risc mare de infecţie. Cauza diareei ar putea fi şi ingerarea improprie a alimentelor pe care le consumăm în timpul călătoriei. Mâncărurile neobişnuite ar putea avea o influenţă negativă asupra sistemului nostru digestiv.  Am putea avea dureri abdominale, febră, vomă, ce duce la deshidratare. Am putea observa şi sânge sau mucus în scaune. Diareea călătorului ar putea dura câteva zile.  În acest interval, ar trebui să ne reamintim să bem cantităţi mari de lichide îmbuteliate.  În cazul agravării sau prelungirii simptomelor, ar trebui să contactăm medicul.  Se recomandă foarte serios prevenirea diareei călătorului prin consumul de probiotice înainte de a merge în ţări cu grad de risc ridicat.

Mai multe  studii au dovedit eficienţa medicamentului probiotic Enterol. Acest medicament probiotic ar putea ajuta recuperarea: reduce durata diareei cu 25%. Reprezintă şi o protecţie eficientă, reducând riscul de diaree prelungită cu 75%! Asta înseamnă 3 zile din 4.

Ce ziceam, că nu sunt bine conturate gândurile pentru luna de miere? ;) Lista pentru bagaje abia s-a deschis.

credit foto: Shutterstock

Cum să (nu) scrii invitaţia la nuntă

flori cu mâner 9 Comentarii

De curând, mi-am scris textul pentru invitaţia la nunta noastră. (Alegerea modelului de invitaţie în sine a fost o provocare. Am căutat printre munţi de sclipiceli care mai de care mai oribile, m-am umplut de praf şi de nervi, iar, la finalul uneia dintre cele 2 săptămâni în care am avut de organizat nunta în România, m-am ales cu o mândreţe de gastrită, pe care nici examenele la medicină n-au reuşit s-o bage în mine. ) Textul l-am scris singură, ca o datorie morală faţă de talentul pe care unii spun că îl aveam odată… La scris. Doar că textele bune sunt scurte şi în cuvinte simple, invitaţia avea doar jumătate de pagină, deci nu prea era loc de multă imaginaţie.

Aşadar, cât încă e subiectul cald la mine, iată nişte sfaturi de care merită să ţineţi cont. În final, însă, faceţi exact aşa cum vreţi voi, nu vă certaţi nici cu consoarta, nici cu mama soacra şi ţineţi minte: nunta e o experienţă după care trebuie să rămâneţi prieteni cu toţii :D

Print

  • În primul, al doilea şi al treilea rând, să nu apară greşeli. Dacă-i puteţi face un favor soacrei mici, să luaţi soiul ei preferat de alune, la virgule nu merge cu nepotisme. Ce-i corect e corect. Dacă suntem certaţi cu doamna gramatică, nu e nevoie să ne ştie o ţară întreagă, rufele murdare nu se spală în public, aceasta fiind una dintre primele lecţii pe care tânăra familie ar fi bine să o înveţe.
  • Următorul sfat e să nu luaţi textele standard de pe internet. Toată lumea le are. Plus, sunt pline de greşeli, de virgule lipsă şi nici cultura generală de clasa a 5-a nu prea-i prezentă. (Pe una dintre invitaţiile care mi-au căzut în mână, am văzut o minunăţie de text scris în stil I.L. Caragiale, luaţi de vă minunaţi:

Read the rest…

« Previous Entries

 

TRX Training TRX Bands TRX Suspension Bands trx suspension training TRX Suspension Training PRO Kit TRX FORCE Kit Tactical TRX Trainer TRX Suspension Band TRX Suspension Trainer