4 săptămâni de domnie

cu degetele pe taste 11 Comentarii

Sau luna viroza noastră de miere, cum zicea ieri Raluca la telefon. Ce-ai făcut, Miruno? Păi, nu prea multe, că n-am avut loc de tuşit. Pe lângă o depresie ca la carte, m-a buşit şi o mega-răceală post-nuntă, de n-am mai pomenit aşa ceva în toată viaţa asta. Tuşesc la minut, la parfum, la orice. Dar asta e altă poveste.

Despre viaţa de copilă măritată, v-aş povesti că e cu spălat vase şi gătit mâncăruri simple, dacă ar fi dat un asemenea noroc peste bărbatu-mio. Dar cum eu m-am împăcat cu gândul şi nici el nu mai speră, ne putem ocupa de altele. Adică, de fix aceleaşi lucruri ca înainte de măritiş. Doar tusea e nouă, din păcate.

d2fd8fe19b4d50fa3891def482fc2404

N-am vrut să fiu acel gen de om, care-şi ţine respiraţia tot anul, că, vai, facem nuntă! Dar, iaca, o să fiu acel gen de om, care se va gândi tot restul anului, că, vai, a trecut nuntă… Sunt încă în filmul ăla, visez flori şi rochii, buchete şi şampanii. Dacă închid ochii, încă îmi simt rochia pe talie şi voalul pe umeri. Când mă gândesc la iubit, îl văd cu papion şi emoţii. Îl aud ce mi-a şoptit la ureche şi-mi simt sângele cum inundă obrajii. Când mă uit la poze şi-mi văd prietenii şi neamurile, mă întreb de ce, oare de ce n-am povestit mai multe. Sau altceva. De ce n-am pus şi melodia cutare şi de ce am dansat doar cu domnii. Mă întreb de ce am dormit în noaptea aia toate cele două ceasuri jum’ate şi cum de i-am lăsat să plece.

Mi-am revăzut atâţia prieteni dragi şi rude chiar de suflet. Pe unii, după atât de mult timp, încât nu-mi pot explica prea bine cum de mi-a părut că parcă nu ne-am mai vorbit de ieri. Au fost acolo oameni care s-au bucurat sincer şi din tot sufletul lor. Pentru noi.

L-am simţit pe fiecare. Şi oricât aţi cârcoti, bucuria asta n-o faci din obligaţie.

foto

 

Ghidul unei nunţi fără regrete

every girl can be a princess 10 Comentarii

După experienţa numită organizat de nuntă, am tot felul de idei în cap, diverse regrete şi câţiva nervi. Numa’ cât să le folosească celor care sunt în toiul pregătirilor, că din greşeli învăţăm cu toţii. Per total nunta noastră a fost un succes pe toate planurile, în toate categoriile de vârstă şi de gusturi. Ne-a cântat Mircea Vintilă, care a fermectat de la colegi până la bunici. Am avut candy bar de la Chocolat, care a făcut senzaţie cu cele mai bune prăjituri şi macarons de pe piaţă. Şi dacă eu n-am gustat macarons la viaţa mea, apăi nimeni nu a. Din ţară şi de peste hotare. De la vreo 2 cofetării din Braşov, care le vindeau la kilogram, mi s-a făcut o greaţă perfectă, iar, ca mie să mi se aplece de la ceva dulce, trebuie ca dulcele ăla ori să fie expirat ori cu ouă stricate. Ori macarons la kilogram, vai de papilele noastre gustative!

De fapt, succesul major a fost dat de 2 chestii: local şi muzică. Iubitul meu ar zice că şi mireasa a fost frumoasă, dar el e subiectiv.

IMG_6457

A fost … toată povestea de nuntă făcută la munte (în Poiana Braşov, la hotel Aurelius Împăratul Romanilor): fără bunici obosite de la bătut covoare ori tăiat prăjituri, cu oaspeţi cazaţi un etaj mai sus decât petrecerea, cu mâncare bună şi invitaţi aleşi după suflet, nu după importanţă. Sau obligaţii.

Muzica a fost senzaţională, iar asta s-a văzut pe feţele tuturor. A fost petrecere! Şi habar n-aveţi ce emoţii mi s-au întâmplat cu privire la trupă, fiindcă i-am găsit de pe net, i-am ales după nişte clipuri pe youtube. Nici o recomandare, nimic. Doar puterea internetului! Mulţi ne-au spus că suntem nişte nebuni, că luăm aşa, fără să ştim ce. Ce nu am ştiut însă e că live sunt şi mai frumoşi, iar vibraţia se transmite mult mai bine în direct!!! E vorba de trupa UNDERCOVER din Buzău. Îi recomand cu toată încrederea. Se distrează ei pe scenă, asta se vede şi se propagă. Nu fac concert, ci atmosferă. Nu sunt ei starurile, deşi scena e a lor. Vă spun, eu atâta am dansat, că nici nu-mi mai păsa la un moment dat că mă dor picioarele, că-s roşie în obraji, că-mi calcă lumea rochia. (Trupa e formată din 12 oameni, dintre care cu gura cântă 3: un băiat şi două fete. Sunt talentaţi, nu se lălăie, ascultaţi-i şi vă îndrăgostiţi! Îşi merită fiecare bănuţ copiii ăştia, promit.) Plus, pe parcursul pregătirilor de nuntă, am ţinut legătura cu dl Marian Ionescu, managerul trupei, care a avut un efect optimist asupra psihicului meu de mireasă de la distanţă. M-a ajutat cu sfaturi şi idei, pe care le-am desfăşurat în conversaţii lungi pe facebook. Mulţumesc încă o dată! (Îi găsiţi la tel: 0721 233 945 sau 0762 695 856)

Am câteva sfaturi pentru viitoarele mirese (doar ele vor avea, probabil, răbdare să citească): Read the rest…

Ca să le facă şi doamnelor plăcere

cu degetele pe taste 2 Comentarii

Oameni care se ştiu orienta mai bine în capetele altor oameni decât pe străzile patriei, oricărei patrii, am mai văzut. Vorba ceea, tocmai m-am măritat cu unul. La noi în familie, toată orientarea turistică s-a adunat la mine, ăsta nu mai e nici un secret pentru nimeni.

Oameni care să fie atât de tineri şi să danseze atât de contratimp n-am crezut că s-au inventat pe lume.

Am fost la 2 nunţi luna trecută. Şi-am observat oamenii, deşi n-ai fi crezut c-am avut timp. E vorba de cum dansează. De cum se mişcă pe acordurile alea, oricum ar fi ele. Şi sunt unii, domnule, care nu le nimeresc nici să-i pici cu ceară, însă nota 10 pentru străduinţă! Nota 11 pentru dezinhibare, că mai sunt şi acei câţiva care se ştiu mai nepricepuţi, dar pe care atât de puţin îi interesează, încât ei tot dansează, şi anume, ritmul lor!

Apoi, sunt prietenii lui tata. Cu oscilaţiile de vârstă +,- 15 ani. Domn’e, dansează perfect. N-ai văzut aşa ceva. Şi mă refer la bărbaţi, căci cu femei n-am avut onoarea. Şi nevestele lor, tot aşa, superbe. Ritmul ăsta nu se învaţă nici pe net şi nici pe calculator. Ritmul ăsta are ceva viu în el, ca aerul proaspăt de munte. Când te uiţi la ei cum ţopăie în armonie, îţi vine să intri-n pământ de ruşine. Că la tine-n cap şi, mai ales, în picioare, cam toate melodiile-s la fel.

Să vă mai spun una. Am făcut la viaţa mea vreo 3 cursuri de dans profi, dacă nu 4, că Ada, prietena mea din America, se jură c-am mai făcut unul şi-n copilărie pe vremea când încă stătea pe strada mea. Cu atât mai grav. Patru, oameni buni, întrebaţi-mă ce s-a lipit de mine! Că n-am insistat atâta de bună ce-am fost… No mistakes in the tango, all right!

tango-peinture-tango-img

Oare de ce nu se transmite şi bucuria asta de dans, ar trebui să fie o lecţie lângă primii paşi şi primele cuvinte. Oare de ce mi-a făcut mai mare plăcere să dansez cu prietenii lui tata decât cu ai mei? (No offense celor vizaţi, ştiţi că-mi sunteţi dragi până la urechi, dar ăsta-i adevărul.) Un talanga-balanga de pe-un picior pe altul îţi face plăcere eventual în clasa a5-a când cea mai tare senzaţie e să-i numeri celuilalt respiraţia de-aproape şi să nu-i ghiceşti gândurile nici pe departe. Tot ce vine după, dacă nu e pe ritm, pentru o femeie e aiuria şi, pentru un bărbat, umilitor. Plus, după ce te-ai măritat, se schimbă radical respiraţia! ;) Faceţi bine de puneţi mâna şi piciorul ăla pe ritm! Ca să le facă şi doamnelor plăcere.

foto

(De)machiatul miresei la nuntă

every girl can be a princess 15 Comentarii

Deşi ziceam că nu-mi doresc machiaj profesional, după o scurtă excursie la MAC, când aia mi-a pus doar fond de ten şi-a folosit vreo 5 produse, am hotărât că am nevoie totuşi de o mână de aur.

Doar că, să vezi minune, machioza asta a mea era o tipă din aia sistem grilă. Orice-i spuneai, ea zicea ca tine, dar făcea ca ea. Oribil, adică. Din start i-am zis că fondul ei de ten e pentru moartea-n vacanţă, nicidecum pentru mirunica-miresica. Eu ştiu că-s blondă cu pielea albă, dar, crede-mă, am încercat zeci de nuanţe pe pălizimea-mi naturală şi ştiu exact ce (nu) mi se potriveşte. Nu-mi vii tu acum cu revoluţia frumuseţii într-o sticluţă cu minciuni.

În fine. Când m-am prins că n-am cu cine mă-nţelege, am informat-o că genele mi le sucesc singură şi-mi pun mascara mea waterproof MARO şi am lăsat-o să-şi termine capodopera, că vorba aia, chiar nu era momentul să ne cunoaştem mai bine. După care, am început investigaţia.

Eu mă vedeam prea bine în oglindă, adică prea groaznic, dar ştiţi cum e… Totuşi speri ca după 3 milioane şi vreun ceas de pensulat şi tapotat, ceva-ceva tot se alege. Toată lumea îmi spunea că-i bine, că ce frumos arată-n poze şi pe film. Primul semn că nu-s nebună şi e chiar grav de tot în realitate a fost când Ştefi mi-a zis că “parcă e cam mult pe-acolo” şi-a făcut un gest pe toată faţa, au, ce m-am speriat. Apoi, a venit tata. Doar el era salvarea mea. “Tată, tu să-mi spui adevărat: cum e machiajul”. Tata s-a uitat prin ochelari, a zis că el nu se pricepe. Ăsta e textul standard când ştie că poate nu vreau chiar atât de mult să-i ştiu părerea. No, acum, l-am luat de mânecă şi l-am tras afară, pe balcon. “N-am timp de diplomaţii. Acum, aici: cum arăt??? Nu de alta, da’ fuge iubitul când apar.” Şi tata, când m-a văzut, şi-a cârlionţat sprâncenele a dezastru şi mi-a mai spus ceva, nu era de bine, direct am fugit la baie- Dă-i cu demachiante, că al naibii nu voia să se dea jos de pe faţa mea, femeia aia tot a făcut bine ceva -fixarea machiajului oribilesc. În fine, doar ochii i-am păstrat, în rest m-am şters şi refăcut cu mânuţele-astea două, spre disperarea fotografilor şi a cameramanului, care îmi tot arătau ce bine arătam pe ecran. No, ce păcat, acum voi arăta bine şi-n realitate, ba chiar şi la lumina zilei, asta da minune printre mirese!

Culmea e că aceeaşi machioză a executat-o şi pe naşă şi pe soacra mică, iar acolo chiar n-a dat chix. Ori sunt ele nişte grozav de frumoase, pe care nici o machioză cu două mâini stângi nu le poate greşi.

————-

I-am spus că o să ştiu după faţa lui dacă-i place de mine sau e speriat. De rimel, de tencuială, de jocul de umbre şi lumini. Şi-aşa a fost, am şi ştiut îndată. Şi-am ştiut înainte să-mi spună el. Se reconfirmă faptul că eleganţa nu e niciodată multă şi că simplitatea poate fi încă apreciată.

10616013_784364574960246_8699534053487777275_n

Părul l-am avut în coc simplu, foarte finisat, fără sărmăluţe. Nu mi s-a clintit nici măcar un fir toată noaptea, până dimineaţa, a stat incredibil, perfect! Şi-am păstrat şi voalul în păr până m-am dus la culcare. O mare bilă albă pentru Luciano şi multe mulţumiri că a venit până în Poiană pentru mine. E omul care ştie cel mai bine ce face când îşi bagă mâna în părul tău. Am o încredere oarbă în el şi numai în el. E îndrăgostit de ceea ce face, iar asta se vede şi se simte. (Când am făcut proba pentru păr, m-a ţinut până la 11 jumătate noaptea la salon. Mi-a zis, nu pleci până nu eşti mulţumită! Mi-a fost teamă că, după asta, nevastă-sa bagă divorţ.)

————-

După prima tură de pupături, nu mai aveam decât blush natural în obraji. Cred că am transpirat orice urmă de machiaj în primele 10 minute după ce-am început să dansez. Deja nu mă mai interesa… iar culmea e că unii m-au felicitat pentru machiajul invizibil. Habar n-aveau ei cât m-a costat… :))))

Să refacem filmul fericirii

every girl can be a princess 7 Comentarii

Paişpe mii de petale de trandafiri, două sute cincizecişi de invitaţi, şase domnişoare de onoare şi patru părinţi emoţionaţi. Un mire mai stresat decât pot tensiometrele să măsoare şi o mireasă mai fericită decât imaginaţia oricui, în orice împrejurare.

Doi naşi mai frumoşi decât în reviste şi mai buni ca în poveşti.

Prieteni dragi şi neamuri apropiate.

Două săptămâni mai târziu, sunt cu totul încă acolo. Nu-mi mai aparţin, de zici că m-a pălit prostia în moalele părului blond. Pe care- apropo- l-am tuns  fix în următoarea dimineaţă de după şedinţa foto Trash Love the dress. Refac filmul fericirii în tot al doilea gând. Încă nu mă pot desprinde; închid ochii şi văd doar buchete de flori, ochi înlăcrimaţi de bucurie şi curcubee răsărite printre nori.

Mi-am rugat fotograful să prindă un cadru cu un colţ de sân, unul de floare şi-n rest rochiţa cum se revarsă din mine. Exact cum se vedea de sus, din capul meu. Deşi nu cred că e pericol să uit asta vreodată.

Cei de la muzică (trupa Undercover din Buzău – a făcut chef, a înnebunit lumea. Până la 6 dimineaţa!!!) ne-au spus că a fost nunta anului la ei şi că suntem în top 3 nunţi ale tuturor timpurilor. Că s-a simţit că au cântat în Ardeal, că şi invitaţii au fost mai de calitate. Cei de la video ne-au spus că, pentru ei, a fost cea mai antrenantă nuntă dintre toate la câte au filmat. Invitaţii au avut doar cuvinte de laudă, nemulţumirile şi le-au ţinut pentru ei ;)

Nu ştiu alţii cum s-au simţit, dar eu ziceai că-s pastilată. N-aveam somn, nu mă durea nimic, parcă aveam arcuri în picioare. Am uitat să fac poze pe pod seara, să-mi pun o bentiţă în talie la rochiţă, să-mi dau jos mânecile de voal, să fac poze cu cam 80% dintre nuntaşi. Inclusiv cu domnişoarele de onoare. (Nu cred că avem o poză cum sunt cele la care salivam pe pinterest…)N-am mâncat nimic, nici apă n-am băut, la toaletă m-am dus cu prietena mea din copilărie şi dintotdeauna, am dansat şi când se servea mâncarea, am ratat emoţional primul dans cu soţul meu, vă povestesc eu ce şi cum, ăsta e articol de resemnare.

Că a trecut. Că simt nevoia să-mi plâng puţin de milă. Că am fost frumoasă şi fericită şi că ori trebuie să uit cumva repede, ori mai fac totul o dată, normal, numai cu acelaşi băiat.

10386374_737316402994735_3071902122693906473_n

—————

Revin cu un articol mai tehnic cu o cronică pentru viitoarele mirese. Poate vă interesează şi pe dumneavoastră. Niciodată nu ştii de unde sare iepurele.

foto

Ești stresată, Miruna?

cu faţa întoarsă către mine 20 Comentarii

Nu mai mult decât fericită. Nu mai mult decât pe repede-nainte. Nu mai dorm de vreo 2 săptămâni, nu mai visez decât cu ochii deschiși, că altfel nu mai am timp.

Am vorbit la telefon săptămâna asta cât n-am vorbit tot anul. M-am enervat la fel de mult. După această nuntă minunată, va urma cu siguranță un articol despre cât am fost de mulțumiți de furnizorii noștri, cât au fost de serioși, cât ne-au ajutat sau încurcat de tare.

Mă duc, am niște telefoane de dat. Sâmbătă mă mărit. Să fie cu soare și cu ceasuri bune.

Tona de apă, cu linguriţa

publicitând cu plăcere, sănătatea e starea de normalitate Fara comentarii

Când eram mică şi făceam febră, mama mă împacheta în spirt şi oţet şi-mi turna tone de ceai oribil cu picătura, pe gât. Când mă mai întremam un pic, începeam să fac ţircus că mie nu-mi place ceaiul şi primeam apă. Tot tone, tot câte o înghiţitură.

Nu a sărit nimeni pe mine cu sfântul antibiotic, nu înainte de a-mi înmuia buzele în apă. Tone de apă.

Asta-mi aminteşte de o febră din sesiune, pe care-am tratat-o într-o singură noapte cu 4l de apă (n-avea cine-mi face ceai, ca norocu’) şi o cutie întreagă de vitamina C.

Însă adevărata problemă e atunci când eşti mic şi păţeşti fie să vomezi necontrolat, fie să te hăhăţeşti cu spume, fie de toate, la un loc. Primul risc imediat e deshidratarea severă, care la copiii mici şi bebeluşi se întâmplă mult mai rapid decât la adulţi. Explicaţia e simplă, omuleţii au o cantitate mai mică de fluide în organism, deci chiar şi când pierd un pic, pentru ei, e mult.

Ca regulă de aur:  nu lăsaţi copilul să se deshidrateze!!! Problema e când se dezechilibrează hidro-electrolitic şi dă în alte belele.

Semne ale deshidratării la copil

-          Cearcănele la bebeluş!!!

-          Ochii băgaţi în cap

-          Gură uscată si limba uscata si incarcata, cu miros de acetona!!!

-          Plânge fără lacrimi

-          Nu urinează deloc în aproximativ 6 ore sau urinează excesiv

-          Sânge în scaun, dureri abdominale

-          Vomează peste 24 h ceva de culoare verzuie

-          Febră mare, peste 39

-          Letargie

Dacă le are pe astea de mai sus, rapid cu el la medic. Între timp, administrat săruri de rehidratare şi tona de apă cu linguriţa. E foarte bine de avut la îndemână Enhydrol, o soluțierehidratantă care are compozițiarecomandată de ESPGHAN (societateaeuropeanădegastroenterologie , hepatologieşinutriţiepediatrică) pentrusugaricuvârsta mai mare de o săptămânășicopii. Se foloseștepentrucompletareaaportuluide apășielectroliți.Probabilasta va recomandaşimedicul, dar nu mai aşteptaţipânăvăvede. Începeţitratamentulcât mai repede.

Cel mai periculos e atunci când copilul nu mai urinează. Înseamnă că sunt blocaţi rinichii, deci fuga la medic, nu mai staţi şi citiţi articole pe bloguri.

Sper să fie de folos. De fapt, sper să nu aveţi nevoie.

images

p.s. Mai ştiţi că scriam de Enterol, un probiotic de luat în vacanţă pentru tratarea şi prevenirea diareei călătorului? Merge de minune în combinaţie.  Și Enhydrol se administrează ușor, dizolvat în apă rece, are un gust răcoritor de banane. Este excelent tolerat, administrați-l până când simptomele dispar.

foto

 Rugă pentru tineri

cu degetele pe taste 7 Comentarii

Vin și bătrânii la nuntă, a întrebat cineva cu prea mult tupeu și nesimțire în gușa care arde gazul degeaba de vreo câteva puține decenii încoace.

Poftim?!

Bunicii voștri, îi aduceți și pe ei, zic.

A, bunicii… Normal! Sunt invitații noștri, suntem cei mai fericiți că îi avem pe 3 dintre ei cu noi la o asemenea sărbătoare.


images

[Adesea mă gândesc la cel un bunic care va lipsi de la masă și la cea o străbunică pe care am avut norocul să o cunosc.]

 Normal că îmi vin bunicii la nuntă, sunt mândră de ei și recunoscătoare vieții că îmi face acest cadou. E de pe lista lucrurilor care nu se găsesc în magazine. Îți trebuie doar puțină minte-n cap și ochi deschiși ca să-l primești. Cadoul. Și pe bunici la nunta ta.

Dezgustul pe care asemenea apelative îl trezește în mine e dincolo de normele prevăzute de legile oricărui stat. Mi-e rușine să cunosc pe cineva care pune astfel de întrebări.

Sărbătoriți-vă bunicii, apreciați-i și mai sunați-i din când în când. Va veni un moment când …

îmi veți da dreptate.

0c9096380798e307a05e5d4b51f0223d

foto 1, 2

Marile intalniri, sa dam binele mai departe

every girl can be a princess 5 Comentarii

Noi ne-am cunoscut la o nunta. Clasic si aproape banal, daca ceea ce a urmat nu ar fi fost scos parca din filmele siropoase, la care te uiti zicand, ei, domn’le, asta n-are cum sa se intample in realitate!

Scriu de la cabinet, dintre pacienti (a inceput perioada de concedii pentru ei, nu si pentru dentisti), fiindca serile, cand ajung acasa, mi-e dor doar de dus si de pat, tastele nici nu le mai vad bine.

Despre Marile Intalniri am mai scris. Nu mai e mult, si urmeaza si nunta noastra. Clasica si aproape banala, daca ceea ce se va intampla acolo n-ar fi un mare moment in vietile noastre imediate. Nu stiu daca se va schimba ceva pentru noi (desi speram si asteptam, vara lui 2014 e ca un prag de trecut, nu doar personal, ci si profesional), dar tare am vrea sa dam binele mai departe. Sa inlesnim o Mare Intalnire pentru doi prieteni. Sau poate pentru 4, cine stie!

first_love_kl_950px_20121223123555

 

Las Universul sa ne surprinda, sa vina El cu idei mai bune decat mine, iar invitatii sa se gaseasca asa cum ne-am gasit si noi.

foto

Am întâlnit și medici români întorși în țară

de pe la altii adunate 7 Comentarii

De curând, Sebastian Dombi a deschis una dintre cele mai tinere clinici de medicină veterinară din Sibiu, Exclusive Vets. S-a întors în România, uimindu-ne pe mulți. Umilindu-ne aproape aș zice, că nu mulți au curajul său. Vă invit să citiți un interviu sincer, cu un tânăr medic român care-a plecat și s-a întors.

A fost colegul meu de bancă în clasa a 12-a. În orele de română, ne jucam spânzurătoarea cu termeni din biologie. Asta -când mai luam câte o pauză de la învățat pentru admitere. Eu am intrat la stoma în Cluj, el -la veterinară în București. Când m-am mutat și eu în capitală, stăteam la două străzi distanță în Timpuri Noi. După facultate, deși deja tratase câinii unor vedete din România, Sebastian și-a strâns toți așii din mânecă și-a jucat o singură carte: a plecat în Germania.

Ultima noastră cafea de la Sare și Piper, mai știi? Eu eram după sesiunea aia cumplită, îmi dădusem demisia de la ELLE și urma să plec în Anglia. Tu erai după câteva succese, multe nopți nedormite și urma să pleci în Germania. Habar n-aveam ce-o să se aleagă și unde va fi, pentru noi, lozul câștigător.

shutterstock_177316457

1.            Știu că în facultate erai ceva foarte deștept și implicat. Că, la un moment dat, ai fost solicitat să mergi cu câinele unei foarte publice persoane din România în Austria la operație (eu țin minte că mi-ai povestit câți bani ai luat pe chestia asta, pe vremea când și eu eram studentă la medicină, dar făceam bani din povești). Că nimic nu mișcă fără să fii și tu acolo. Și că, a urmat ceea ce era firesc: ai plecat din România. După care, te-ai întors. De ce? Read the rest…

« Previous Entries

 

TRX Training TRX Bands TRX Suspension Bands trx suspension training TRX Suspension Training PRO Kit TRX FORCE Kit Tactical TRX Trainer TRX Suspension Band TRX Suspension Trainer