O alta intrebare care ma exaspereaza (intrebare venita din partea mamei mele, a socrilor etc.) “Dar pentru cine munciti atunci ? pentru cine te spetesti muncind atata?” In primul rand, cine zice ca ma spetesc muncind ? si daca aleg sa fac asta, sa muncesc mult etc o fac pentru mine, pentru propria mea bunastare. nu am nevoie de un copil ca sa ma simt implinita ca si femeie si in viata de cuplu. Prefer ca timpul meu liber sa mi-l ocup cu lucruri care chiar imi fac o reala placere : sa dorm, sa citesc, sa ascult muzica care imi place, si in plus, nu concep cum as putea sa-mi impart dragostea pentru partenerul meu cu inca cineva? ca deh..ala micu devine prioritate, nu mai ai loc si timp de iubaceli, relaxari si pur si simplu timp pentru tine isuti vazut ca si individ distinct cu o personalitate aparte si nu doar perceput / a ca o unealta a reproducerii speciei.

hai ca m-am plictisit. ma ingretoseaza subiectul. cititi Corinne Mayer si scoateti ochelarii de cai.

Faptul că aduc pe lumea asta o nouă fiinţă umană fără o altă motivaţie interioară decît aia aşa face toată lumea, e cu totul alta.

Iar în cazul ăstora făcători de copii pe care îi cresc alţii şi ei îi văd doar noaptea cînd dorm, nici măcar teoria egoistă a bucuriei proprii nu se aplică. Nu mai e nici o diferenţă dintre copil şi căţelul luat doar ca să poţi zice că ai şi tu căţel.

Dacă ăia care înfierează avortul pun o îngămădire de celule încă nedefinite clar mai presus viaţa fiinţei care le poartă în ea, cei care fac copii doar pentru “a fi în rînd cu lumea” se gîndesc exclusiv la binele lor şi deloc la cel al viitorului copil.

ryunoske, pune-ti draga pofta-n cui, ca sperii lumea!

hoinarul, pentru ca mi te imaginam asa un familist convins. Sa zicem ca alta a fost prima impresie :p

Andrei, e foarte greu sa delimitezi dorintele proprii de cele universale. Deocamdata , in momentul asta, nu fac nici un copil, ca tastez pe blog. In momentul urmator, nu se stie ce m-apuca. :p eah, glumesc, nu e chiar asa de simplu.
(am visat intr-o noapte ca eram insarcinata si am simtit in vis cum se misca puiul acolo inauntru. nu iti pot povesti… una e sa visezi, da’ cum o fi sa chiar traiesti!!

revenind: daca te simti bine cu o persoana, va casatoriti.. care e pasul logic ce trebuie facut pe urma? sa-i iei un colier cu diamante si sa va plimbati prin toata lumea si atat? gata? nu spun sa te apuci sa torni o gradinita intreaga cand n-ai ce manca, dar in momentul in care se poate, un copil e binevenit.