Cred că de două minute mă holbez la monitor şi nu ştiu ce să scriu. E într-un hal fără de hal de revoltător.
Mi-e şi frică să mă gândesc prin ce încercare treci. Că a mers el cu fufe, nu e nici primul, nici ultimul. Că v-aţi certat voi, tot aşa. Dar pedeapsa ta e înfiorătoare!
Să îţi dau sfaturi nu îndrăznesc, nici o părere măcar nu-mi permit să formulez. Fiindcă nici măcar nu îmi pot imagina ce e în sufletul tău.
Ştii, poate, dacă ai găsi vinovatul şi l-ai pedepsi, ai dormi mai liniştită. Însă, asta tot nu-ţi va aduce nimic înapoi.

Mă gândesc … un ţipăt de vultur poate să declanşeze o avalanşă. oare asta îl face pe vultur vinovat şi de victimele soldate? Oare mai contează?

Îţi doresc mulă putere mai departe, să încerci să faci tot ce e mai bine pentru tine, să-i ierţi pe toţi care ţi-au greşit şi să-ţi spui povestea. Fiindcă avem doar de învăţat. Serios.

Marius, până la urmă, bărbatu’ poate să-ncerce. E treaba ei cât crede. Problema e atunci când nu te cunoşti de 2 ceasuri, ci de mai multe luni. Atunci e problemă.

am incercat “sa vorbim” si a fost si mai rau…scenarii de 2 lei(cred ca ma apuc sa scriu o carte).nu vroiam sa ma ia de nevasta. vroiam sa inteleaga ca a procedat gresit si lipsa de comunicare a provocat un stres suplimentar care putea fi evitat, mai ales ca daca nu suna parasuta, nici nu-i ziceam de sarcina si faceam avortul mai repede, cu mai putine mustrari de constiinta, pt ca nu mai apucam sa ma gandesc atat de mult.

ulterior am aflat ca astept gemeni. a picat cerul pe mine. nu stiam daca sa ma bucur sau nu, dar au venit sarbatorile si am plecat acasa la parinti. acolo am cazut pe scari si a inceput cosmarul vietii mele…pe scurt, am fost nevoita sa fac avort si nu mai pot avea copii. in ziua cand am aflat ca nu pot avea copii, l-am sunat pe la 4-5 dim sa-l intreb daca pot veni la el si mi-a spus: dute-n p**a mea!iar fufa care era cu el in pat imi ura multa m**e..

asa ca taceti naibii cand stiti ca nu mai aveti nimic de spus si nu nenorociti vietile altora.

Bon, deci am înţeles: nume de cod Mai Vorbim. Cu completări la alegere: “la paştele cailor”, “la calendele greceşti”, “cînd o face plopu’ pere”, “la anul şi la mulţi ani”, “cînd mi-oi vedea ceafa, da’ nu în oglindă” etc. că oferta e bogată :lol:

Deşi în cazul evocat de tine se elucidase sensul lui “mai vorbim”. Era vorba de unul ocazional care se tot întîmpla precum ai zis. Doar că era în alt registru decît ăla în care te aşteptai tu

Sincer prefer sa mi se zica in fata “fato, n-am nicio treaba cu tine, hai sa nu ne mai prefacem inutil”, pe moment m-as simti ca naiba, dupa cred ca as aprecia, pentru ca nu ne-am irosit unul altuia timpul. care, by the way, e pretios!

da’ n-am zis decât că o sun azi. să vedem ce dispoziţie am

Andrei, poftim?!?!?! Şi atunci de ce mai cerem numere de telefon, chiar dacă ştim că nu vom suna niciodată, de ce ne despărţim cu “vorbim mâine”, chiar dacă ştim că mai bine lasă… :p

hoinaru, uhuuu, hotărâtă duduia! :p măi, eu sincer cred, că atunci când vrei să scapi de o belea din asta, nu e foarte complicat. Ignore total. Fără sentimente menajate, despicări în ţîşpe a firului care s-a tăiat demult. Pentru că activităţile de genul ăsta trimit semnale interpretabile. Tăcerea, însă, nu.
Conculuzia e că şi ţie îţi hrăneşte orgoliul, recunoaşte :p

A. Faith, şi tu?!?!

Saturnianule, teoria o ştim, da’ practica ne omoară. Nu era vorba de mine personal, ci de în general. Cu toate că prima dată s-a auzit o bubuitură când am înţeles ce voia el să spună. Îmi picase fisa. Culmea era că mergeam cam prin aceleaşi localuri (Sibiul nu e chiar aşa de mare) şi mereu apărea o altă ocazie a lu’ “mai vorbim” ăsta.
L-am rugat să se abţină, dar nu mi-a făcut pe plac. Probabil laşitatea, uneori, nu te lasă să acţionezi. Aşa că “mai vb” s-a transformat în nume de cod în capul meu. Pentru adevărata lui semnificaţie Niciodată nu e prea târziu

În destule situaţii “mai vorbim” chiar înseamnă “mai vorbim”. Depinde în ce registru emoţional se situează “mai vorbim”-ul aista…