si oricum, life’s a journey, not a destination.

“Iar cine preferă să sacrifice scopul iniţial pentru gloria momentului se joacă cu focul.”

touché!
… because I’ve learned this the hard way.

Pe moment senzatia e fenomenala. Insa se creaza dependenta de succes. Si dupa doua sesiuni consecutive doar cu note maxime devine foarte greu de acceptat faptul ca in anii ramasi vor exista si materii la care va fi imposibil de obtinut rezultate la fel de bune. M-am invatat rau. N-as mai fi acceptat nici macar un rezultat la distanta milimetrica de perfectiune.

Nu sunt inca sigura ca stiu ce vreau de fapt de la viata.

E ironic insa ca mi-a trebuit o a doua facutate ca imi dau seama ca prima, aleasa la plezneala (doar ca sa fie diferita de cea la care dadea prietenul meu si sa nu aud lumea vorbind ca m-am dus dupa el) si abandonata la draci este de fapt ceea ce imi doresc… sau, ma rog, ar fi daca s-ar face toate materiile cu seriozitate. But I really feel this kind of stuff in my blood…

fac parte din ciclul “aşa nu”.

mafia2laur, eşti un norocos, serios.
Pentru că mulţi îşi pliază dorinţele după alegerile făcute. Iar asta nu ţine. Proba timpului o va dovedi.

maiak, dada, şi-mi trece până mă mărit :p

Tamias, încă 2 zile?!?!?! ohoooo, timp berechet. Voinţă să fie!

A.Faith, sunt mai mulţi decât ai crede! tu ai zis retardaţi, eu am zic dobitoci. Care sună mai rău? (

Tipografie Bv, sigur, fix ăla care a comentat înaintea ta

Dr Martens, dar pasiunea va ieşi la pensie şi rutina îi va lua locul, asta e o lege universală. Însă nici pasiunea transformată în ambiţie şi gheare nu aduce nimic bun. Că încrâncenează şi setează limite clare.
Nu suntem suma cărţilor citite şi nici a notelor obţinute, ci suntem cu ce ne-am ales după toate astea.
Iar cine preferă să sacrifice scopul iniţial pentru gloria momentului se joacă cu focul. În care vor arde posibilii profesionişti. Dar acum valorile ne sunt zdravăn zdruncinate, mai rău ca în clasa a doua. Nu contează ce ştii, nici cât de lung ai părul, totul se judecă în funcţie de “la buget”/”la taxă”.
De când sunt în Bucureşti mi-am luat multe palme peste botic, chiar şi când nu vorbeam prostii. Nu iau bursă, nu sunt prima din clasă, nici măcar cea mai blondă nu sunt. Dar sunt curioasă şi ce are ăla de zis la ofta şi ăla de la IML. Just for fun :p Şi mă iau cu mâinile de cap când văd ce defecţiune tehnică majoră avem în mecanismul de recunoaştere interumană. Nu toţi, din fericire, dar destui.
Mă opresc aici, că oricum vorbesc sub cenzură.
Iar în ceea ce mă priveşte, mai degrabă mă pricep la aruncat cu roşii şi dat sfaturi, decât la aplicarea acestora din urmă. Teoria ca teoria, da’ practica ne omoară.

Mulţumesc pentru încurajări

Aceeaşi ea, trebe’ să fii tu mai cu moţ şi să pui asemenea întrebări, ai?! grrrrr
DA! Fără doar şi poate. Pentru că pe mine şcoala asta m-a schimbat mult şi în bine. Mi-a destupat minţile şi m-a format într-o direcţie. Am început să citesc, nu ştiu cum să îţi explic, nu m-a piţiponcit, m-a dresat într-un mare fel. Cu toate, cum a fost, cu statul la cămin în Cluj, cu oamenii de acolo – lecţii de omenie şi prietenie – plus informaţia pe care am primit-o.
Da, stomatologia m-a crescut ca umanoid :p şi mi-a conturat mintea. Acum rămâne treaba mea să văd cum o “cresc” mai departe.
Dar asta nu mă scoate din dobitocie. Că încă tot nu ştiu ce vreau.

1. In primul rand, pentru nu am stiut ce vreau intr-a doispea cand mi-am “in-decis” drumul in viata! Uite, ca azi, dupa doi ani, nu mai merg pe aceeasi directie. Dar tot nu stiu ce vreau! Sau cer prea multe de la mine, exagerat de multe si sunt indecisa mai tot timpul! Poate ca e prea devreme si nu sunt suficient de matura! Uite, n-a fost greu sa gasesc si-o posibila penibila scuza. Mai mult sau mai putin “penibila”, depinde cum percepi!

Miruna,
daca-ai da timpul inapoi, ai mai alege aceeasi facultate, acum dupa ceva ani tocati pe bancile stomatologiei?

O seara placuta!