Începe nebunia cu Roblogfest, ediţia din 2009. M-am uitat şi eu pe pagina evenimentului, că anul trecut l-am prins doar pe picior de plecare şi chiar voiam să scriu un material pentru Ziarul Studenţesc. Da’ faza a trecut până m-am trezit eu să scot creionul şi hârtia… Acu’ am ciulit urechile, acu’ rămân cu ochii în patru, îmi pregătesc lăbuţele să aplaud aprig premianţii. Şi nu numai, că sunt prieteni pe acolo.

• Deocamdată nu l-am văzut pe Chirilă nominalizat, dar precis puberele admiratoare îşi vor reveni din leşin până la încheierea propunerilor şi se vor isteriza în clickuri şi răsclickuri, că măcar atâta pot face şi ele pentru idol. Nu că aş avea ceva cu obiectul venerat în sine (mă refer la opera artistului, desigur), că doar ce bărbat trecut de treizeciul cel aducător de chelie nu visează la fane leşinate şi dispuse. Sau disponibile era? :p
• La categoria cel mai popular blog am văzut neaşteptat de multe bloguri. Alături de cel mai popular blog. No offense, people. Acum, având în vedere că nominalizările sunt şi cu autoservire, mă întreb: O fi ca la Oscar, până şi simpla nominalizare să aducă augmentări de milioane pe episod? Că altfel, nu-mi imaginez câtă naivitate pe cap de clickăit să deţii pentru a înscrie propriul blog acolo? (aş fi curioasă dacă scrie pe undeva treaba asta)  No offense again, că am văzut şi prieteni pe acolo. Care precis apar pe listă în urma “pilelor” băgate de duşmani. (eah, hai că v-am scos la faza asta! daţi o apă plată!)
• Mai observ că adevărata luptă pentru titlul de “most sexy” se dă între bărbălăi, nu între gagici. M-a băgat şi pe mine Diana Bobar în ceva joc din ăsta de adulţi, cu toate că am avertizat-o că e pasibilă de zdup. Concursul nu e pentru copii… Să nu zici că nu ţi-am zis :p Mulţumesc frumos pentru intenţie, chiar dacă partea de “micro” nu mă prea încântă din principiu… 😀
• Mă distrează expresia “dot ro”. Îmi aminteşte de două chestii, 1. cum ne-a explicat profu’ de info într-a 9a să pronunţăm întotdeauna “si-plas-plas” sau “ce-plus-plus”, niciodată “si-plus-plus”, cică româno-americana e semn de ieftin şi prost. Cu toate că am auzit că taxele sunt mari şi campusul beton. :p Şi 2. cum râdeau ăştia de mine, când îmi chemam taxiul la căminul din Cluj, la “Siti CEntral” [City Central]. Da’ era singura formulare pe care tanti de la vorbitor o recepţiona. Iar eu mă adaptez iute.
• În rest, numai de bine, mulţumiri celor care mă iubesc declarat 😉

Şi, în altă ordine de idei, vineri seara, care sunteţi în zonă şi vreţi o pauză de la sesiune sau o alternativă la zbenguiala din discotecile înghesuite vedeţi că mergem la întâlnire cu Ion Barbu, în cadrul unei ediţii speciale Booktalks. Cred că partea cu “speciale” se referă şi la faptul că Andrei vine pe post de căscat gura şi băgat de vină. Înseamnă că a ajuns în unul din punctele în care şi-a dorit, unde proiectul se ridică în două picioruşe şi face primii paşi singur-singurel. Felicitări, aşteptăm majoratul!