Comments on: “a ierta” la reflexiv

By: eu si ....

eu si .... — Sat, 04 Apr 2009 17:49:49 +0000

nu cred ca poti sa te ierti TU pe TINE, poti sa fi mai indulgent cu tine si sa nu te superi asa de tare pe ceea ce ai facut,spus sau gindit.Sa-ti acorzi circumstante atenuante, sa-ti faci promisiuni ca nu o sa mai faci,zici sau gindestti…dar sa TE IERTI, NU SE POATE.

By: copila blondă

copila blondă — Wed, 01 Apr 2009 20:49:49 +0000

eu ziceam cum e când vine vremea să te ierţi pe tine. tu, pe tine.

By: eu si ....

eu si .... — Wed, 01 Apr 2009 15:14:05 +0000

ei vezi ce bine se potriveste acuma “iertarea”.Iarta-l… ca nu stie ce spune.Atita gindeste,atita poate… Ce sa-i faci daca exista limite…Poti sa te superi?

By: copila blondă

copila blondă — Wed, 01 Apr 2009 04:31:52 +0000

Nicule, bine că eşti tu deştept! :p

By: Nicu

Nicu — Wed, 01 Apr 2009 04:30:41 +0000

Uite domne ce vroia fata sa zica cu refexivu’…io pe mine ma.

By: copila blondă

copila blondă — Tue, 31 Mar 2009 21:46:52 +0000

uneori sa ii ierti pe ceilalti nu e suficient. mai ramane sa te ierti pe tine insuti. e foarte important.
fiindca obstacolele ni le ridicam singuri. si pentru a merge mai departe, e necesar sa le inlaturam. nimic nu trebuie scos din calcul. nici macar deocamdata

By: imvirgin

imvirgin — Tue, 31 Mar 2009 21:26:41 +0000

Ideea de iertare ar fi normal sa fie aplicata intre noi … cei prezenti pe lumea asta si sa nu luam in calcul iertarea spirituala … adica sa te iert pe tine ca sa ma ajute invizibilul ala de sus

By: Andrei

Andrei — Tue, 31 Mar 2009 19:47:26 +0000

A ierta pe ceilalti, pe tine, e simplu daca cel de iertat manifesta convingator constientizarea greselii sale, iar iertatorul marinimia sa chiar si in situatia aceasta

By: Lucian Marin

Lucian Marin — Tue, 31 Mar 2009 18:33:56 +0000

Dacă luăm chiar şi postul Paştelui la modul acesta aprioric, atunci ce ne mai rămâne de făcut?

Cred că un gând bun trebuie urmat de o faptă bună, sau invers.

By: Aceeasi EU

Aceeasi EU — Tue, 31 Mar 2009 16:14:36 +0000

Poate că voi răspunde extrem de superficial – ca şi cum aş mângâia cuvintele -, dar cum se face că nu ne aducem aminte de “a ierta” la reflexiv, decât atunci când suntem la ananghie, atunci când (dintr-un egoism excesiv şi-un subiectivism care ne curge prin vene în loc de sânge), ştim că vrem un anume ceva de la cineva – care noi supăraţi fiind pe el -, ne facem că plouă şi-l iertam. În scop, deci, pur personal-necesar, cât să ne hrănim, din nou, un ego şi-aşa “ultra-ipocrit”. E un fel de plată a indulgenţelor Evului Mediu, dar adaptată Epocii Contemporane!

Numai bine.
O seară plăcută!

By: Ada

Ada — Tue, 31 Mar 2009 12:07:17 +0000

Bine zici!
Am invatat sa iert, sa nu judec un om indiferent de … si sa ofer ajutor atunci cand imi sta in putinta.
In unele cazuri, desi am iertat, n-am uitat, dar am preferat diplomatia si-am pastrat distanta.
Nu mi se pare greu!

By: nina

nina — Tue, 31 Mar 2009 11:04:15 +0000

“Faptele bune se fac pe credit” zicea Liiceanu catre fiul sau la un moment dat. Mi-a dat de gandit si am aplicat de atunci inainte. Nu-i greu deloc…

By: zimbrul

zimbrul — Tue, 31 Mar 2009 10:31:36 +0000

wowww…blondele chiar gandesc!!

By: nenea

nenea — Tue, 31 Mar 2009 09:54:37 +0000

a ierta e cum e. a uita insa uneori e foarte greu

By: Hot babes

Hot babes — Tue, 31 Mar 2009 09:45:09 +0000

DEia nu am eu treaba cu “religia” pt ca mie scarba de “obiceiouri” / “de atitudinea enoriasilor” si de “jegurile de preoti ” … iar a ierta e greu recunosc eu is genu care nu iarta si nu uita si daca mi-ai facut ceva ar fi bine sa te astepti la o razbunare crunta da nu (o caut) de obicei mi se ofera sansa sa ma razbun f usor … de multe ori am facut-o de f putine ori nu … e simplu ma futi te fut de nu te vezi …