ŞI BLONDELE GÂNDESC

(Sunt in Vista si nu stiu sa setez tastatura romana, deci scuzele de rigoare)

La inceputul povestii cu Viena sta – ca la inceputul celor mai multe povesti frumoase din istoria mea – unul din acei oameni pe care esti norocos sa-i ai pe lista de prieteni. Top prieteni, mai exact. Colega mea de camera din Cluj e aici in practica de vara, iar eu – la ea in vizita, peste weekend.

N-am planuit mare lucru, ca de planuri suntem satule amandoua. Doar ne-am dorit dintotdeauna o vacanta intre gagici, ca in filme. So here we go!

Drumul

Am venit cu autocarul (70 euro dus-intors, Sibiu – Viena, cu Atlassib), ca nu ma potriveam cu avionul nici la program, nici la buget. Concluziile au fost triste, in sensul ca transportul international cu autocarul devine categorie de clasa a 2a, second-hand, najpa, cu alte cuvinte. O gramada de tarani si rromi. Si daca cei din urma au fost chiar simpatici, primii m-au scos din sarite de-a dreptul. O tanti isi sugea constant dintr-o masea stricata, noroc ca mai atipea din cand in cand. Iar un cretin a rontait seminte toata noaptea. M-am trezit la 1, la 2, la 3, la 4 si ma tot intrebam cum mama naibii il mai tine pielea, ca bunul simt mi-am dat seama ca l-a lasat demult! Partea buna a fost ca am calatorit fara vecin de scaun si m-am putut intinde cat am incaput de bine.

Acolo

Am ajuns la 5 – ora lor- si am luat metroul pana la Ale. Si atunci a avut loc cea mai placuta invazie germana pe teritoriu romanesc, corcit pe ici pe colo prin Bucuresti, care mi-a reactivat o gramada de chestii bagate in sertare ascunse. Stiti bucuria aia cand uiti bani intr-un buzunar si ii gasesti mult mai tarziu? E, buzunarul meu inca exista si vorbeste si germana, pe deasupra!

N-am dormit deloc

In ordine cronologica am facut asa: povesti, povesti, povesti, dus, povesti, mancat, ,povesti, cafea, povesti, dupa care am pornit spre Dom. Putin ametita copila, dar nimic peste limita legala. Sau obisnuita :p Iar aerul vienez m-a reactivat ca o potiune magica.

Putine erau cum mi le aminteam de ultima data, insa austriecii isi pastreaza acea noblete, acel stil pe care nu stiu daca il si vad, sau il percep doar fiindca mi-l imaginez. Viena imi aminteste de copilarie, neavand nici o legatura cu ea. Are un efect ciudat. E ca un acumulator care ma incarca. Imaginea coroanei regale si inscriptiile “Franz Joseph” imi dau cumva o liniste pe care nu o pot explica decat ca pe o stare de bine.

Nu se compara cu Parisul

Cu regrete, dar imi place mult mai mult. Orasul. Mai civilizat, nu asa colorat (in sensul ala… acuzati-ma, ca imi asum), infinit mai curat, iar oamenii mai senini. Ca or fi ei mai blonzi cu ochi albastri nu contest, dar parca li se vede sangele albastru amestecat prin vene. Sau o fi doar parerea mea.

Farmecul unui moment si invitatia la concert

Ale zice ca am un soi de magnet la oameni, eu zic doar ca lumea e mica si mult mai prietenoasa decat pare. In plina Viena, aud numa’ pe cineva ca ma striga “Petra”! Era un amic din liceu, pe care nu-l mai vazusem de cativa ani. Mai departe, intr-o librarie, un tip incepe sa rada cand ne aude vorbind (nu credeam ca vocabularul strainilor include cuvinte ca “troaca” ) si ne intreaba de unde suntem etc. Cica a tot mers in Romania si chiar saptamana asta si-a amanat un zbor la Bucuresti. Povesti.

Dar cea mai draguta faza a fost cand ne-am trezit invitate la un concert la palat. Stiu exact cum, de la un fel de zambet care in mod normal mi-ar fi iesit arogant, s-a pornit un dialog intr-o germengleza literara. Mereu am zis cat trebuie sa fie de frumos sa primesti o floare doar pentru mirajul momentului si nu pentru numarul tau de telefon. Acum n-a fost buruiana, ci invitatia la Mozart. (Si ca sa nu te impacientezi, mama, sa stii ca oamenii n-or sa ne transeze, ca posta austriaca e scumpa sa ne trimita in pungi. Biletele le avem noi, deci nu depindem de nimeni ca sa intram. Ca vorba aia, nu tre’ ma prostituez ca sa merg la un concert. Dar nici 50 euro nu as fi dat, ca numa’ cand ma gandesc cata textila ‘reduzierta’ inseamna asta mi se face rau!) Iar intamplarea asta ma face sa cred ca unele filme chiar sunt inspirate din realitate.

Seara

Am mancat la Vapiano, un concept dragut de restaurant (cica e si in Bucuresti, dar eu cum nu-s prea umblata…:p) dupa care am poposit in fata primariei, unde se proiecta un concert simfonic, ca e ceva festival. Sa vezi si sa nu crezi! Mirosea a mici, oamenii beau bere, deci nu au pus romanii coada la pruna si micul pe foc, doar cu muzica simfonica n-o prea au. Da’ astia, domne, au umplut o piata (erau scaune puse) si stateau. Si ascultau. M-am uitat tampita. Si unde o sa-mi ziceti ca erau doar pensionari plictisiti de pensia lor mare, va inselati. Foarte multi tineri. Iar ne-am trezit noi urland in loc de vorbind. Chestia asta mi se intampla mereu in strainatate. Imi ajustez volumul la standarde occidentale. Mai incet, va rog.

Cum m-am culcat asa m-am si trezit. Si vorba lu’ Ale, doar sa ai pe cineva de suflet cu tine, ca tare usor te-ai obisnui…

Cele mai frumoase clipe sunt cele a căror bucurie nu e ştirbită de pregătirile de dinainte.

Ieri m-am hotărât să plec la Viena. În nici 24h voi fi fost pe drum. Sunt a 3-a oară în capitala austriacă, dar de fiecare dată am plecat dorindu-mi să revin. Iar ceea ce se întâmplă acum e poate una din cele mai spontane chestii pe care o fac. Fiindcă am ales să fac lucruri în loc să aştept să mă facă ele pe mine. Noroc că şi ai mei au ales să-mi dea… binecuvântarea.

Vă ţin la curent cu vremea de pe-acolo. Din nou, nu duc aparat foto cu mine. Dar asta nu înseamnă că vin fără amintiri

Oricât ar fi omul de puternic, de necăjit sau de bogat, acasă tot îi face bine.

Un bine ca patul care te odihneşte, un bine ca braţele care te mângâie. Acasă e acolo unde dimineaţa miroase a cafea şi claxoanele nu trec de geamurile deschise. Un bine ca poveştile adevărate, ca rănile vindecate. Acasă e unde te simţi iubit şi de ai burtă, chelie sau păr pe picioare. Un bine ca briza moale în mijloc de iulie, ca piciorul pe iarbă cunoscută. Acasă e unde câinele dă din coadă, a bucurie, când te vede, iar vecinii ies la geamuri să salute. Un bine ca plapuma care te răcoreşte vara, ca aerul care-ţi împrospătează baia.

De “acasă” te întorci mai suplu şi mai epilat decât credeai. Te vindecă nu vorbele spuse, ci cele tăcute. Fiindcă acasă se simte. Un bine… de toate felurile.

—————–

Aşa bine mi-a picat escapada asta la Sibiu, că m-am întors cu dor mai mare decât cum m-am dus. De mirosul vacanţelor cu lecturi suplimentare şi de ai mei, de amândoi. Rar mi-e dor să mai fiu mică. Zilele astea e “rar”…

Da, cu siguranţă da.

Ba mai mult, azi a fost lansat oficial Bakemono, un proiect de publishing născut şi crescut de nişte creiere active, de te iau căldurile şi ciuda numa’ când te uiţi la ele (ele- creiere şi ele-proiecte, că în rest sunt doar “ei”). Dar asta e, când unii se gândesc doar la cum să stea mai pe toate părţile pentru un bronz uniform, alţii se agită să nu stea. Şi uite aşa se întâmplă lucruri.

Unul din lucrurile bune e hohoscopul scris zilnic de Copolovici. Ceea ce se vrea un anti-horoscop înrăit îndeplineşte cu succes ceea ce rubricile obişnuite pe ultimele pagini ale revistelor nu reuşesc: să te binedispună.

Aşadar, se va ajunge acolo, unde nu va mai crede nimeni în horoscop şi toată lumea în Copolovici! Amin.

Ştiţi că aveţi votul blondelor. Spor!

Pffff, ce greşeală colosală. La postul anterior, am pus link aiuria, lăsat într-un comentariu de un spammer, pe care tocmai l-am ajutat… La naiba, ce ciudă îmi e!

Comentariul l-am marcat ca spam, dar nu ştiu prin ce minune l-am şi promovat..   Pe twitter am pus calea corectă, la care am primit multe RT, pentru care mulţumesc frumos. Nu am vrut să vă trag în piept.

Deci, link-ul corect e ăsta.

Să vă zic, pe scurt. Sunt nişte oameni care se dau preocupaţi de preabinele studentului în universitatea României de azi şi fac studii în sensul ăsta. Şi înainte de a şti cine de la cine să ia exemplu, trebuie făcut un clasament.

Asta se încearcă aici. E un chestionar, nu durează mult, vă aminteşte de studenţie. Personal, sunt curioasă de rezultate, mai ales că în context, are o legătură cu mine. (Un alt clasament -nu mai ţiu minte- dădea UMF-ului din Cluj 5 stele, adică maxim, şi celui din Bucureşti nici măcar o margaretă. Iar oamenii s-au sesizat, au luat măsuri. În ce sens, nu mă exprim. Dar, repet, am o oarecare curiozitate.)

Să-i vedem pe ăştia la ce concluzii ajung!

LATER EDIT: îmi cer mii de scuze, am corectat linkul.

E tabloul tipic de România: unu’ lucrează şi cinci se uită. (sau se cultivă)

Azi am făcut drumul Bucureşti – Sibiu în atâtea ceasuri, încât am epuizat şi setul înjurăturilor de rezervă. După ieşirea de pe autostradă, am dat de o coadă luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu – uuuuuuuuuuuuuuuuuuuungă pe vreo 30 km. Am stat vreo 2 ore cu farurile stinse şi aerul condiţionat la turbo-jet. Chestia asta te poate obosi mai rău decât un drum până la Oradea, dus-întors. Parcurs pe bicicletă.

Când soarele-ţi prăjeşte pielea de pe mâna stângă, iar AC-ul îţi bate-n ceafă, tot ce îţi poţi dori e să emigrezi. Să te iei, să te duci, domne, cât vezi cu ochii, într-o ţară unde gramul de creier pe cap de demnitar a fost mai generos distribuit.

Pe Dealu’ Negru, la Deduleşti se lucrează. Modelul îl cunoaşteţi desigur. Ce nu înţeleg este de ce pentru 3 m pătraţi de drum înclinat a trebuit înnebunit tot traficul din zonă. De ce pentru o ditamai hardubaia cu gabarit depăşit a trebuit blocată circulaţia, când se ştie demult că-i greu la deal cu boii mici. Excepţie, în povestea noastră boii erau mari. Şi prea mulţi! Sau de ce tot muncitorii se ocupă de dirijatul circulaţiei, iar alţi muncitori, de compania celor dintâi.

N-o să pricep niciodată de ce alegem să facem lucrurile prost, doar fiindcă suntem obişnuiţi cu asta. Că doar nu s-o coace asfaltu’ doar ziua-n amiaza caniculară, şi nici caii putere nu s-or înteţi cu energie solară.

Dibăcia mea continuă să vă uimească? Ţineţi-vă bine!

Asta e ce-a rămas din balcon după ce am aruncat la gunoi toate ţigăniile. TOT. Puteţi face şi dv acasă, că, oricum, ce nu ştii că ai n-are cum să îţi lipsească.
Read the rest…

Din capitolul să vezi şi să nu crezi, continuă episoadele cu nervi şi spume în hypermarket. După ce am înjurat şi m-am jurat că nu mai calc pe la ei, mă duc ieri cu o prietenă la Real.

Toate bune, până ne loveşte foamea şi  mirosurile de mâncăruri gătite, care ne provoacă poftele şi imaginaţia. Culinare, desigur. Mie mi se face de o salată cu pui şi ciuperci; deja simţeam şi crănţănitul chiflelor proaspete între dinţi, aşa că am luat bon din ăla de dezordine  şi m-am pus la coadă. Dar nu eu fac savoarea acestui post. Din păcate însă, nici puiul de la rotisor.

Exact, prietena de care vă spuneam – la fel de blondă, dar mult mai înfometată decât mine- îmi împărtăşeşte gândurile ei necurate faţă de un pui din ăla. Că uite cum arată, uite cum se-nvârte, numa’ poezii nu zice, vorba ceea. Îmi propune să împărţim animalul, eu o ţin pe-a mea cu salata şi pâinea crocantă, nu te pui cu poftele blondelor.

Când colo, ce să vezi, bucurie mare, cineva cumpără jumătate de pui minunat! Yeah baby, deja viaţa părea mult mai frumoasă! Asta până când am descoperit că mă aşezasem la coada greşită, iar pofta de salată mi s-a tăiat ca maioneza în ziua de Crăciun. Instantaneu.

Pe de altă parte, prietena mea – nicidecum din spirit de solidaritate pentru cei mai puţin norocoşi- rămâne şi ea cu buza umflată, să vedeţi de ce: puii se dădeau ca pe bandă rulantă înaintea ei, când îi vine rândul, mai era unul singur în vitrină, deci yeah baby! continuă. Cică: daţi-mi jumătate de pui, vă rog.

La care, poftim răspuns: “Jumătate?! N-am decât întreg!”

Read the rest…

*nume frumoase, de fetiţe frumoase

În mai puţin de o lună îmi pierd oficial titlul de “aia mică” din familie. Trec prin momente dificile, dar profit la maxim de perioada asta, vă asigur. Mă alint de două ori mai mult şi mă trezesc tot după ora doişpe.

Vă spuneam odată de poveştile altora de iubire. Iar, în curând, vine continuarea. Pe lume.

Nu vreau să vin cu lugu-lugu şi ploaie de diminutive, că-mi trimiteţi doctorul la domiciliu, dar … mă topesc de drag! O fi şi căldura asta nenorocită de vină, dar, vă zic, am început să mă topesc de prin noiembrie, de când am aflat vestea… Între timp, mă trezesc holbându-mă la ţoale pentru prunci, minunându-mă în faţa unor botoşei şi căciuliţe.., chestii din astea de adult repsonsabil. (De fapt, nici nu ştiu de ce am zis asta, că nici adult, nici responsabil nu mi se potrivesc.)

Ca idee, copilul ăsta nu vine pe nepusă masă, că, har-Domnului, şi-a anunţat vizita cu ceva luni înainte. Deci, nu există scuză că aia şi ailaltă…,şi deocamdată mai sunt detalii de pus la punct. Şi ce detalii! Aşa că, faceţi bine şi ziceţi acolo un nume frumos de nepoţică! (Ţinând cont şi de faptul că nu va rămâne toată viaţa aşa. Ea, că numele nu creşte…)