July 2, 2009
copila blondă
şi blondele se minunează
28 Comentarii
Exemplu:

(mai multe imagini aici)
Sau o fi vreo operă de artă modernă pusă de primărie acolo ca să transmită un mesaj cetăţenilor? Ceva ramură a artei ăleia cu gunoaie stivuite în forme de bau-bau, pe la gurile de metrou şi parcuri, de-ţi dădeau şi pruncii în frisoane , când se nimereau prin zonă. În fine, nenea ăsta cu nava lui spaţială chiar încurca circulaţia în mini-intersecţia respectivă, destul de circulată, de atlfel. Ceasul era vreo 4 şi ceva. Localitatea, ghici-ciupercă-ce-i!
Iar cei care ridică maşini precis erau în pauză de masă, cafea sau ţigară. Sau, pardon, munceau pe brânci pe la margini de şosele, că doar n-or fi MAŞINILE PARCATE ÎN INTERSECŢII vreo problema…
July 2, 2009
copila blondă
flori cu mâner
16 Comentarii
Întotdeauna mi-a plăcut miştocăreala. Da’ aia rafinată la temperaturi înalte, nu coaptă la lumina televizorului alb-negru. Îmi place un interlocutor cu simţuri dezvoltate, printre care umorul şi auto-ironia sunt foarte apreciate. Îmi place schimbul de replici, mă distrează puternic numele de cod folosite în grup restrâns şi mă impresionează forţa creativă exprimată în botezul spontan, la botu’ calului.
Îmi place să râd, de alţii cel mai des, şi încerc să nu mă supăr uşor. Având în vedere culoarea părului, întotdeauna există posibilitatea că nu mă prind… :p Şi cred în puterea cuvântului. Fiindcă e una din puţinele forţe care acţionează direct asupra minţii noastre, potenţialul efectelor sale fiind colosal.
Nu ştiu dacă umorul ăsta non-stop şi en-gros îmi stă în sânge, dar prin casă l-am văzut mişunând neobosit. Practic, el m-a crescut. Deci, trebuia să semăn şi eu cu cineva… Glumesc. Dar vreau să vă zic aşa, ai mei -după 24 ani de căsătorie şi încă o veşnicie înainte- încă se tachinează, de şi pe mine m-apucă ciuda. (apăi pe voi, ăia căsătoriţii care aţi citit asta acum :p)
Spiritul glumeţ îmi indică teste pozitive de IQ şi perspective colorate. Dar uneori mai simţi nevoia să-ţi odihneşti muşchiul care le scoate pe bandă. Şi atunci ai nevoie ca isteţul de lângă tine să-şi ia un respiro şi el. Să execute comutarea pe modul serios şi măcar să asculte, dacă nu să se şi implice. Uneori e nevoie să luăm o pauză, doar fiindcă celălalt nu mai poate alerga. Să tăiem miştourile şi să respirăm.