Profa de română recunoscută pe blog!
December 20, 2009 12:54 am Micile bucurii ale zileiPovesteam de profa mea de română în postul trecut, iar azi primesc un comentariu de la Sandra, care mă uimeşte întrebându-mă dacă nu cumva e vorba d-na cutare şi o numeşte direct. A recunoscut personajul! Doar din poveştile mele!!!
În seara asta merg cu o mare bucurie la culcare. Bucurie pe care musai i-o întorc şi doamnei 
Abia aştept să ajung la Sibiu! Iar Sandrei şi dumneavoastră o să vă aduc detalii, de-ndată ce le voi fi realizat.
De Crăciun, nici o bucurie nu e prea mult!
Valeriu :
Date: December 20, 2009 @ 1:01 am
Sandra :
Date: December 20, 2009 @ 3:34 am
Aceeasi bucurie vine si din partea mea. De abia astept si eu sa ajungi la Sibiu si sa ne mai povestesti. Chiar daca nu prea las comentarii, ma bucur sa-ti citesc ‘povestile’ din Sibiu, pentru ca si eu am crescut mergand la aceeasi scoala, in aceeasi clasa (mi se pare ca imparteam aceeasi clasa, numai ca noi eram piticii) si parca retaiesc si eu acele momente.
windy :
Date: December 20, 2009 @ 5:56 am
lumea-I mica
:) ai avut un dasca bun ! felicitari !
windy :
Date: December 20, 2009 @ 5:57 am
dascal *
copila blondă :
Date: December 20, 2009 @ 9:07 am
Valeriu, o voi căuta pe profă. Şi îi voi povesti de mine, de blog şi de Sandra
Nu mă las pe mână lumii, chiar dacă e mică.
Sandra, ai fost în Clasă la Cilo (parcă aşa o chema), aşa-i?!?! Eşti Sandra cu pistrui şi buze groase? :=)))
windy, nu e meritul meu, ci doar norocul meu. Şi, să ştii, că meritele profei nu sunt recunoscute doar de mine – care eram un soi de preferată a ei, urâtă de mulţi colegi pentru asta- ci şi de cei cărora le punea 4 necontenit. Şi ei vorbesc frumos de ea de la Capacitate încoace.
Sandra :
Date: December 20, 2009 @ 9:57 am
Acum pot spune ca tu esti incredibila…chiar nu ma asteptam sa-ti spuna ceva numele meu, si chiar sa-ti amintesti, mai ales ca voi erati cei mari…Si eu care credeam ca am o memorie si un spirit de observatie bun…dar vad ca nu sunt singura
. Da, eu sunt, Sandra cu pistrui, dar buze groase nu cred 
Hehe…Oricum, profa nu cred ca ma mai tine minte, la cati elevi a avut la vremea ei.
copila blondă :
Date: December 20, 2009 @ 10:09 am
ceziceu :
Date: December 20, 2009 @ 10:19 am
hmm, nu credeam ca bloggingul poate avea asa putere. Cine stie, poate undeva, candva, analogic, s-au gasit si suflete pereche prin blogging :lol:
morbo :
Date: December 20, 2009 @ 12:56 pm
uuu, deci scoala 4…you fancy people you
bravo voua, ca din generala mai greu iti amintesti detalii din astea
acum tot incerc sa-mi amintesc si eu profi pe care i-am avut si de care mi-a placut si nu prea reusesc.
a fost unu’ mai ca lumea, intr-a 12-a, de mate, cred ca n-are nici 35 de ani acum, da’ pe el l-am tot vazut prin cartier in ultima vreme.
neo :
Date: December 20, 2009 @ 1:01 pm
drum bun. ne vedem acasa
..
morbo :
Date: December 20, 2009 @ 1:08 pm
ups, sa nu va induca in eroare facutul din ochi de la comentariul meu anterior. nu, n-am facut scoala la 4 si nu, nu stiu cine e profa de care vorbiti. chiar atat de mica nu e lumea
cosânzeana :
Date: December 20, 2009 @ 9:03 pm
ce frumos ca mergi in vizita
sa-i spui despre acest articol pe care l-ai scris in cinstea ei, va fi enorm de bucuroasa. Asa doamne, crescute in scoli pentru fete, printre carti si oameni intelectuali, ne marcheaza mult viata, si lasa o urma de parfum in viata noastra, tind spre asta, dar nu cred ca am finetea asta in sange, din pacate
p.s. si daca nu stiam matematica cum postam comentariul???