Mirosul vieţii prin poluarea de pe Magheru. Dorul de apă rece pe ochii mei de dimineaţă. Frumuseţea unei întâlniri neprogramate. Şi bucuria ei din bucuria mea. Prietenii ăştia sunt rari.
Azi am simţit că natura şi-a curăţat rănile şi şi-a plâns câte lacrimi au mai fost nevoie. Am rezonat întru trezire.
Că urmează o vară frumoasă, cu nopţi clare şi poveşti târzii. Cu prieteni noi şi oameni apropiaţi. Azi m-am despărţit de tot acel “degeaba” care pusese stăpânire pe existenţa mea şi mă mânca pe dinăuntru ca un vierme care nu se mai satură. Mi-am auzit inima cum bate a clopoţei de voie bună şi am văzut luminiţele reflectându-se-n geamul metroului. Din ochii mei treziţi cu apă rece. Şi dorinţe senine.
Sunt în mişcare. E bine.
Azi mi-a fost dor de “blonde” şi de scrierile în stil apus, azi v-aş fi îmbrăţişat pe fiecare şi n-aş fi lăsat nici o pagină sărită prin cărţi. Am stat vreo 5 ceasuri în librărie. Azi v-aş fi povestit cât de dor mi se face mereu şi cum i-aş spune noapte bună în fiecare zi. Cum i-aş descâlci cârlionţii şi ondula visele. Azi mi-aş fi dorit să mă îndrăgostesc din nou, dar tot de el. De parcă ar exista poveşti pe care le scrii şi le citeşti, fără a te sătura vreodată. Să fie povestea oare adevărată?
*Acesta este un articol din cadrul campaniei Bitdefender pentru securitatea online si controlul parental.
Una dintre cele mai la modă platforme de comunicare online este Twitter, iar tinerii sunt cei mai mari amatori ai mesajelor scurte “ciripite” către toţi prietenii. Un instrument rapid, util şi “cool” pentru răspândirea link-urilor interesante, pentru schimburile de replici scurte. Un sistem adorat de unii a atras însă atenţia infractorilor cibernetici care îşi găsesc, mai nou, victimele pe Twitter. Şi asta în ciuda limitării mesajelor la numai 140 de caractere. Cu alte cuvinte, vor să “te facă din (puţine) vorbe”. Read the rest…
Nu ştiu dacă pe principiile de viaţă, adevărul din ele sau faptul că se aplică le face principii. Nici măcar nu ştiu cât de des se aplică la indivizi diferiţi, dar am certitudinea că în ceea ce mă priveşte se potrivesc de minune. Aşa că, nu luaţi exemple, nici nu judecaţi. Luaţi-le ca pe un simplu fapt divers. O lectură de primăvară.
Inima îşi are raţiunea ei, pe care raţiunea mea nu o poate înţelege.
Pot avea orice, dar nu le pot avea pe toate.
Nimic nu e întâmplător. Şi ceea ce nu se întâmplă e cu un motiv.
Ce-i prea mult nu-i sănătos. Mai ales în relaţiile dintre oameni.
Nimic nu “trebuie”, decât să mori.
Există Lucruri Importante şi Restul.
Dacă eu nu pot înţelege un lucru, nu înseamnă că el nu există.
Cele 10 principii ale mele sunt doar 7, că n-am de gând să sap după încă 3 vorbe de duh, doar ca să mă încadrez în tipare. Iar valoarea lor nu e cea clişeistică, ci e cea pe care le-o dăm noi, fiecare.
Mulţumesc frumos de leapşă, s-a potrivit oarecum cu ce aveam eu în cap zilele astea. Poftiţi de vă serviţi, all you can write!
Am dat în mintea copiilor, ceea ce nici nu e foarte greu, dacă stau să mă gândesc. De-ndată ce am început să mă documentez la “faţa locului” pentru a scrie articolul ăsta, m-am trezit făcând click după click, de parcă acum aş fi descoperit mouse-ul şi culorile. Am coafat o domniţă, am făcut-o blondă şi i-am potrivit nişte ochelari pe figură, de zici că ea ar fi o blondă care gândeşte! :p Oare v-am zis că şi în clasa a opta încă mai aveam momente când scoteam păpuşile să mă joc cu ele? Mda, ştiu, alte fete de vârsta mea, la vremea aia, erau mai ancorate în realitate, eu şi acum sunt cu capul în nori, aşa că…
Vă spuneam, tocmai s-a lansat un nou site cu jocuri online, care îşi propune totodată să adune utilizatorii într-o comunitate, pentru a petrece timp virtual împreună. Şi nu vă imaginaţi că sunt doar jocuri pentru fete. Nicidecum.
Se poate juca direct din browser, nu trebuie să-ţi descarci jocul pe calculator, ceea ce eu prefer întotdeauna, de o vreme caut chiar şi site-uri care să mă lase să mă uit la seriale direct din ele.
Jocurica.ro ne invită să ne facem cont, după care să ne facem de cap, după pofta inimii. E gratis şi, cel mai important, nici nu îngraşă!
*Acesta este un articol din cadrul campaniei Bitdefender pentru securitatea online si controlul parental.
Te gândeşti la copilăria ta şi zâmbeşti nostalgic. Ţi-e dor de jocurile de demult iar amicii de la bloc cu care jucai „Ascunselea”, „Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară vrem ostaşi” iţi vor fi mereu dragi, chiar dacă nu i-ai mai văzut de douăzeci de ani. Pentru noi era un eveniment să avem jocuri „pe casete” şi să ne strecurăm în lumea digitală a jocului afişat pe ecranul televizorului alb-negru Sport. Alergam toată după-amiaza cu cheia de gât şi singura condiţie impusă de părinţi era să nu vorbim cu necunoscuţii şi să venim în casă înainte să se întunece. Read the rest…
Săptămâna trecută s-a lansat o publicaţie nouă online, care se vrea un “ziar” naţional din punct de vedere al surselor, nu al distribuţiei. Ceea ce e mult mai corect, să zic aşa. Vedeţi aici despre ce este vorba.
Iar dacă vă bate gândul să colaboraţi, vă invit să vă documentaţi aici. Poate fi un inceput frumos pentru cei dornici de afirmare, mă gândesc în special la studenţi. Orice exerciţiu e binevenit, vă zice un om care nu are nimic de-a face cu jurnalismul oficial, decât foarte mult exerciţiu în scris. Durerile mele de spate şi ochelarii de pe figură o dovedesc.
Acum, intr-o seară, ieşeam de la metrou la Universitate, când văd un grup de oamneni holbaţi la un nenea cocoţat pe stâlp. Nimic neobişnuit, de altfel, că omul era cu echipament de protecţie, avea scară din aia de nene care se cocoaţă ca să repare chestii, deci, repet, nimic ieşit din comun.
Dar mă opresc, când îi aud pe oamenii de care vă ziceam că se holbau vorbind germană. Rar am auzit în oraşul ăsta limba în care am învăţat eu prima dată să scriu şi să citesc, deci n-o să râdeţi, când o să vă spun că îmi trezeşte un fel de dor. De mine şi de atunci.
Bine, asta nu e relevant decât pentru mine, aşa că trec la subiect. Deci, ăstia toţi stăteau aşa, cu capetele lor blonde atârnate pe spate şi cu privirile suspendate de cabluri, şi se minunatu ce de firăraie şi furtune ne împodobesc oraşul. Iar unul, mai umblat prin România -bag seama- le explica exact ca în titlu, doar cu muuult mai multe semne de mirare. E de înţeles, noi nu le ştim niciodată altundeva poziţionate şi tot ne deranjează în peisaj. Da’ oamenii ăştia ce să mai zică?
Le-am făcut repede poza asta întunecată şi m-am decis s-o şi postez, că doar se potriveşte cu culorile şi cerul Bucureştiului. Mult gri şi harababură de cabluri. Şi-am plecat amintindu-mi de străzile Londrei, fără maşini pe trotuare, cu cer înnorat, dar deloc gri.
Zilele astea învăţ multe lucruri. Simt cum mă imbogăţesc de la un ceas la altul. Mi-era dor de sentimentul ăsta de gol, pe măsură ce sapi mai adânc. În informaţie.
Iar cel mai grozav e că învăţ lucruri noi. Că mă interesează. Că mă motivează. Că mă trezesc fără ceas, la ora programată să sune. Postul ăsta e aiuria, sunt foarte obosită, iar mâine e o zi importantă pentru mine.
Mi s-a stricat caloriferul. Pică apă din robinet, pe care o strâng într-un lighian, iar senzaţia acustică e de picătură chinezească. Vise plăcute. Maşina de spălat nu mai învârte cuva. Abia de o săptămână am adus-o de la reparat. Geamul uşii de la bucătărie a căzut, când s-a făcut curent. Nu ştiu cum de nu s-a spart. Iar pe vecinii de dedesubt i-am inundat până la 1 şi de joi stăm cu apa rece oprită. Că şi instalatorii au o viaţă şi-un program, nu numai copilele blonde.
Vedeţi, e legea compensaţiei. Unele trebuie să se strice, pentru a lăsa loc altora să se repare. Iar anumite reparaţii au stricăciuni vechi şi, de asta, costă mult. Cât exact, o să-mi întreb părinţii.
Iar azi-dimineaţă, pe balcon, am găsit un fir de trifoi cu 6 foi. Nu l-am întrebat ce vânt l-aduce pe la mine, doar l-am poftit cu bucurie înăuntru. Îl aşteptam demult.
Ieri BitDefender® a demarat o amplă campanie de educare privind securitatea informatică, adresată utilizatorilor casnici. Prima etapă a acesteia se adresează părinţilor şi se numeşte “Viruşii nu mai sunt bau-bau-ul PC-ului”. Articolul e primul dintr-o serie concepută de ei , pe care am ales să o postez pe blogul meu, fiindcă ştiţi deja cât ţin la sănătatea noastră şi a computerelor noastre. Iar ideea de control parental mi se pare foarte binevenită într-o eră în care pruncii se întâlnesc mai mult pe net, decât faţă în faţă. Aşa că, vă invit să vă informaţi. Şi să nu vă fie lene să puneţi mâna pe control!
Ai observat de la o vreme că PC-ul parcă nu „se mai mişcă” la fel de bine ca-n vremurile bune. Îţi aduci aminte vag că ultima oară când s-a uitat la el un specialist şi te-a mai scăpat de avalanşa de programe care te invadau de reclame şi oferte nedorite ai fost întrebată ce antivirus foloseşti. Deşi ai sperat că ieşi din încurcătură, depanatorul nu a gustat gluma ta cum că ţi-ai făcut deja imunizarea sezonieră şi nu ţi-e frică de gripă. Bun, deci ar trebui să ai antivirus… pentru calculator. Cea mai la îndemână soluţie ar putea fi să dai fuga la primul motor de căutare şi să cauţi o soluţie gratuită (sau măcar shareware). Nu vrei să te complici prea mult din frica de a „nu strica nimic”, deci te orientezi către o soluţie cât mai simplă, poate mai mult sperând că aşa poţi dormi cu inima împăcată că ţi-ai făcut datoria. Totuşi, soluţiile simplu de folosit nu înseamnă neapărat că îţi şi oferă protecţia de care are nevoie sistemul tău. Read the rest…
