Când ştii, nu mai pui întrebări
April 26, 2010 10:37 pm căutări şi răspunsuriPe asta e musai să v-o povestesc, n-am zis-o nimănui, ca să nu-i pierd farmecul şi ca să mă bănuiţi de născociri.
Vineri seara, cu ultimele puteri, după o săptămână mai plină decât alte 5 de dinainte, mă târam pe la parterul magazinului Unirea. Asta, după o raită dezastruoasă prin mall; îi căutam mamei cadou. Nu mai erau multe suflete pe-acolo, că era deja târziu. Şi nici multe speranţe pentru găsirea cadoului perfect. Vorba aia, ce să-i oferi persoanei care ţi-a oferit viaţă? Noroc că responsabilitatea asta şi-o împarte cu tata, că altfel…
Revenind.
Un tip cumpăra un inel, de parcă ar fi fost ultimul inel de pe lume. Se simţea o agitaţie în jurul lui, care umplea locul. Ştiţi expresia “era tot o zdroabă”? Aşa omul nostru. În absolută contradicţie cu atmosfera de hai să mergem acasă. Zicea că se grăbeşte. Că de acum ştie. Şi trebuie să spună ce ştie.
M-a impresionat mult, fiindcă niciodată nu m-am gândit ce trebuie să fie în pielea unui bărbat, atunci când “spune că ştie”. Şi nu m-am gândit, fiindcă mereu am ştiut că eu – eventual – voi răspunde la întrebări, dar precis altcineva le va pune. Şi mi-a plăcut exprimarea lui. M-a impreisonat tocmai faptul că nu se ducea să pună o întrebare. Cred că asta e cheia succesului.
Chiar dacă magazinul era prost, inelul luat în grabă, cămaşa şifonată… Când ştii, restul nu mai contează.
Nu îi cunosc, dar le doresc multă fericire. Fără întrebări.
—
Ştiţi, eu cred în căsătorie, dar nu cred că “trebuie” are vreo legătură cu ea. Asta nu ne împiedică însă de la visare. De aceea, certitudinile sunt acele dovezi de ignoranţă, care, în cazul ăsta, sporesc farmecul naivităţii. Cei care aţi pus întrebări, cum aţi făcut să ştiţi?
pretorianul :
Date: April 26, 2010 @ 10:46 pm
Greu de zis. E mai degraba o chestie de feeling. Pana la urma, vorba cu sufletul-pereche nu e chiar o vorba in vant. Chiar daca nu e sufletul-pereche si e pe acolo, simti daca “trebuie”.
Corneliu :
Date: April 26, 2010 @ 10:48 pm
Foarte dragut. Se pare ca demult statea cu intrebarea neraspunsa..
copila blondă :
Date: April 26, 2010 @ 10:50 pm
pretorianul, Ştii, eu credeam la un moment dat că mi-am găsit sufletul-pereche. Apoi, iar credeam. După care, mi-e şi frică să mai cred..
Corneliu, mai contează de când? important e până când!
brontozaurel :
Date: April 27, 2010 @ 2:32 am
Cand mainile lui isi fac drum pe sub hainele tale, ajungi sa ii simti pielea pe pielea ta si felul in care te atinge iti provoaca senzatii la care nici n-ai fi visat vreodata pe sira spinarii. Atunci stii.
Si nu e vorba de un singur suflet pereche. You can simply click with more than one person throughout your life. Nu cred in basme, in inele, in casatorii, in legaturi vesnice, in “the one”, in “and they lived happily ever after…” Cred insa ca ma pot atasa foarte puternic de anumite persoane pentru o vreme si ca in bratele lor pot gasi o fericire mai mare decat mi-as fi imaginat ca poate exista… pentru o vreme… Si apoi merg mai departe… As fi zis ca nu conteaza pana cand, dar poate ca ma insel. Daca dureaza prea mult, fericirea se dilueaza. Si inca imi doresc experiente intense. Si nu stiu daca ma voi schimba vreodata.
[Da, ca intotdeauna, eu is aia care spune ca sexul de calitate e la baza oricarei relatii reusite. Si reusita nu inseamna de durata. Reusita e atunci cand te intalnesti cu el dimineata si apoi nu-ti mai poti sterge zambetul de pe fata tot restul zilei. Poate deveni nereusita atunci cand nu se incheie la timp, iar totul devine rutina...]
Corneliu :
Date: April 27, 2010 @ 9:24 am
Mai oameni buni, ce-i cu scepticismul asta? Cum adica “pana cand”? Eu nu va mai inteleg. Mai ales daca as fi fata, nu cred ca m-as bucura de nici un strop de fericire m-as astepta oricand ca, barbatul de langa mine, sa ma lase pentru o alta…
Dar sa privim putin si in retrospectiva si apoi perspectiva! Faptul ca parintii nostri au mai avut un dram de frica de Dumnezeu si au tinut la casnicia lor, ne-au ajutat si pe noi, cat de cat, sa crestem cu sentimentul de siguranta. Asa cum au fost ei, dar totusi se pare ca ne-au oferit mai mult decat le vom oferi noi copiilor nostri!!
Pai bine, dar se termina lumea cu noi?! De ce atata egoism? Sa ma simt doar eu bine? Dar copiii nostri, vor umple oare azilele si orfelinatele fara masura?
Eu cred ca multi care gandesc asa nu sunt de fapt casatoriti si mai ales nu aveti copii, ca daca ati sti ce simte un parinte pentru copilul lui.. nu ati mai gandi asa egoist.
Ok, stai cu unul si cu altul, dar pana cand? Pentru ca pe la patruj’ de ani nu o sa te mai schimbe nimeni ca pe o soseta murdara, ci vei sta cuminte in locul tau. Si nu vei mai fi nici curtata, si nici copiii nu vor fi langa tine sa-ti umple sufletul cu speranta.
Nu, nu se poate, nu pot sa cred…. iertati-ma, e si asta punctul meu de vedere, nu ma atacati, dar pur si simplu sunt oripilat!…
Nicu :
Date: April 27, 2010 @ 1:02 pm
Pai poate ideea i-a venit atunci, acolo, iar ea il astepta undeva intr-o cafenea cu un aer naiv, nestiind ceea ce o sa i se intample
Marissa :
Date: April 27, 2010 @ 3:05 pm
De cand nu am auzit expresia ‘era tot o zdroaba’:))M-a dus automat cu gandul acasa!
VanGhelie :
Date: April 27, 2010 @ 4:13 pm
era tot o zdroaba? in ce dialect e?
Tavi :
Date: April 27, 2010 @ 6:17 pm
@vanghlie – neaos ardelenesc!
@Miruna, fain povestita “stiinta” ficiorului cu inelul.In caz ca s’onselat, io’i tiu pumnii (sa fi pastrat bonul ca sa poata sa returneze inelul).
Another one bites the dust…another one bites the dust…
Miha :
Date: April 27, 2010 @ 9:27 pm
Ufff, eu m-am blocat in titlu si refuz sa ies de acolo: cand stii, nu mai pui intrebari. Si daca celalalt nu stie si te piseaza cu intrebarile? Si te piseaza, si te piseaza, si-ntr-un final va stii si raspunsul. Alt raspuns.
emil :
Date: April 28, 2010 @ 12:05 pm
in cel mai rau caz, cum sunt eu mai naiv, mai bate si fata apropouri… si cum am vorbit si cu altii e foarte important pentru fete pasul acesta cu inelul, si simti si stii ce ai de facut
Valeriu :
Date: April 29, 2010 @ 3:09 am
Când nu mai pui întrebari înseamna că știi deja ce vrei
Și vreau și eu daca tot e ofertă 
Apoi… în mintea lui este ea, că are camașa sifonată… nu mai contează, contează doar că și-au luat ineluș invartecuș și după e doar problema lor și doar a lor.
Ce este în mintea barbatului cand spune că stie? Hmm atunci este doar ea și două urmari cu chipul ei, și atăt.
Azi ştiu tot ce trebuie « Ela decide să crească :
Date: April 28, 2011 @ 8:05 pm
[...] spunea cândva că “atunci când ştii nu-ntrebi”. Şi mi se părea una din acele clipe pe care nu le voi trăi niciodată. Mi se părea un ceva la [...]