ŞI BLONDELE GÂNDESC

Atâta timp a trecut deja de la Social Media Summit de la Sibiu, când Chinezu se lăuda cu ce-o să facă şi ce-o să dreagă? Nu-mi vine să cred. Ideea e că eu m-am înscris atunci mintenaş, mai de curioasă, mai de cârcotaşă, mai de dornică să câştig. Pe vremea aia, omul mai multe promitea decât spunea concret, dar iată că s-a ţinut de cuvânt. A trimis un mail în stilul inconfundabil (să nu-ţi angajezi niciodată secretară, decât dacă e mai chineză ca tine!), prin care dădea detalii despre ce şi cum. Read the rest…

Am promis mai demult că va veni şi ziua aceea în care să spun Povestea. Aşa cum am simţit-o eu cu fiecare moleculă, aşa cum s-a văzut în toate pozele pe care nu le-am făcut şi mult mai frumoasă decât şi-au imaginat-o unii. Însă mă feresc de finaluri, chiar şi de cele fericite. Eu vreau continuări.

Ne cerem scuze, se lucrează. Deci va trebui să mai aşteptăm până la varianta editată. Deocamdată se fac inventare şi renovări. Mai greu e cu unele calcule, fiindcă niciodată viaţa nu-ţi oferă garanţii. Dar poate tocmai acolo stă farmecul. Important e să ştii chestia asta şi să îţi asumi. Orice adunare de-o noapte şi toate scăderile din rest. Important e, când tragi linie, să  dea cu plus. Dar fiecare cu socoteala lui… Lasă că ne facem şi noi mari într-o zi.

Mai citiţi o dată titlul. Apoi, tot ce vă rămâne de făcut e să vă hotărâţi. CUM doriţi. Read the rest…

Unul dintre cele mai faine evenimente-conferinţă la care am fost în ultima vreme. Cu siguranţă, un succes. Am simţit foarte natural totul, până şi replicile tăioase, care fac savoarea unei astfel de întâlniri.

Detalii foarte bine culese de la faţa locului puteţi citi la Monica. Celor interesaţi, celor cu aspiraţii antreprenoriale le sugerez să aibă răbdare să parcurgă textul. Eu nu sunt multi-tasking, cu atenţia distributivă sunt la pământ, deci am funcţionat exclusiv pe twitter. Fluxul de ciripituri e aici. Eu scriu impresii random. Read the rest…

Parcă niciodată nu i-am mai ascultat cu atâta invidie spunând “noi”. “Noi ne pregăteam să ieşim în curte.” “Să te aşteptăm.” Şi ceasul era deja trecut de miezul nopţii.

Ştiţi, de foarte multe ori am susţinut în faţa unor instanţe măreţe, că ne e lene să gândim şi că ne mulţumim cu a copia tipare de la părinţii noştri, fără a le trece prin filtre proprii de dorinţe şi nevoi. Şi în seara asta, am avut senzaţia că m-am înşelat. Că m-am amăgit cu o scuză modernă, menită să strălucească în locul neputinţei de a face ca ei… Ştiţi, dă atât de bine să o arzi modern, că ajungi şi tu a crede că-ţi place. Dar rămâi cu a tânji. După un model de fericire, care te scoate împreună, noaptea la 12, sub un cer de vară, să-ţi aştepţi copilul întors…

…Am ajuns acasă. La patul meu, care doar el mai are o şansă de a-mi odihni lipsa de somn. La mama şi la tata meu, care doar ei mai au o şansă de a-mi aminti cine eram.

p.s. Azi nu voi fi în oraş, dar seara sper să ajung la ceva FITS2011. Cu toate că Sibiul de care am eu nevoie nu se află dincolo de porţile lor… Iar mâine fac pe oficiala la How to Web. O să ciripesc pe twitter.

Am primit o leapşă cu chestiuni de principiu, aşa că, să le facem inventarul. Pun steluţă după titlu cu menţiunea că-mi rezerv dreptul de a opera modificări în constitutiţie după bunul eu plac, după mersul trenurilor şi prognoza meteo. Niciodată să nu spui niciodată.

De principiu,

• nu mint, fiindcă mă încurc şi în picioarele alea scurte ale minciunii. E mult mai simplu să spui adevărul.
• cred în poveştile cu prinţi şi prinţese. De concret, nici vorbă. Sunt şi eu un copil, dar unul cu capul pe umeri.
• nu beau decât apă plată, dar cred că în curând va veni vremea unei schimbări. Odată şi-odată tot va trebui să mă maturizez şi eu.
• nu-mi plac copiii. Excepţiile sunt doar ălea isteţe, tăcute şi frumoase la privit. Ştiu eu una cu părul creţ, dar acolo e vorba de nepotism, la propriu.
• îmi place viaţa mea, dar uneori mai iau câte o pauză de la asta. Cum mi se întâmplă momentan.
• cred că oamenii e bine să se căsătorească, dar e bine să fie la persoana a 3-a, plural. Alte conjugări, în fericite circumstanţe.
• ştiu că nimic nu e veşnic şi, cu toate astea, mă încăpăţânez să arăt că se poate
• nu merg în ritm, direcţie şi pas cu turma. Să ştiţi că îţi cresc muşchi atunci când treci prin furtuni.
• şi ultimul care îmi vine în minte e work in progress, principiu în construcţie: ce nu te-omoară te-ntăreşte.

Oricum, atâta vreme cât merge şi altfel…! Şi dumneavoastră?

De fapt, mai corect e aşa: Te-ai duce semi-nud la o petrecere? În semi-zorii zilei, imediat după ce ai făcut duş (da? asta e obligatoriu! La fel cum e să ai peste 18 ani şi să fii în prima sută de dezbrăcaţi), în mall-ul din Băneasa? (Pentru punctualitate, recomand să porniţi devreme de-acasă, la ora aia e trafic intens; mai ştiţi când era să pierd avionul?)

Apropo de neconvenţional: Desigual ne invită dezbrăcaţi la petrecere şi ne trimite îmbrăcaţi acasă! Evenimentul va avea loc mâine, adică joi, de la ora 9, în Băneasa Shopping City. Merită să fii punctual! Cred că îţi poţi alege lejer o ţinută de vreo 10 milioane vechi. Eu nu cred că ajung, joi am un parţial la amiaz. Că, altfel, mi-aş fi asigurat celebritatea pe veşnicie. Ia ziceţi dumneavoastră: cine-a mai văzut blondă care gândeşte şi se dezbracă?

Dacă vreţi să vedeţi cum a fost pe la alţii (mare nebunie, mare), consultaţi youtube-ul aici. Dacă vreţi să vedeţi invitaţia, e aici. Şi dacă vreţi să vă vedeţi prietenii semi-dezbrăcaţi, duceţi-i acolo! Spor la îmbrăcat!