ŞI BLONDELE GÂNDESC

A învăţa să-ţi înghiţi lacrimile cu ochiul. A învăţa să nu o mai hrăneşti pe dânsa, nenorocita de naivitate. Da, acest post este despre un bărbat. Şi nu, nu despre cel la care vă gândiţi.

A putea omorî speranţe mai ales când ele răsar din inimă şi nu din raţiune. De fapt, acelea sunt cele mai periculoase.

A-ţi aminti de jurămintele făcute la reflexiv o viaţă, nu o perioadă din ea. Că şi prostia trece împreună cu durerea.

Lacrimi şi nenorociri, speranţe fără raţiuni şi dânsa, DUREREA. De data asta am scris-o. Ca să nu mai am scuze s-o uit.

PR-ul nu e o limbă străină. Din punctul meu de vedere, cel mai reuşit PR e ăla natural, dacă tu eşti drăguţ/ă de la natură. Dacă nu, ideal e să fii un bun actor. Dacă nu, cel mai bine te apuci de grădinărit. Sau ceva, altceva, nu ştiu ce, că am avut în ultima vreme o discuţie despre riscurile la care te supune practicarea medicinii şi am ajuns la concluzia c-o să mă apuc de cultivat plante, cu toate că şi cu ele trebuie “să ai grijă” cum vorbeşti…

Cum NU se face PR-ul: săptămâna trecută, primesc o invitaţie de la cineva Read the rest…

Acasă fiind, am dat întâmplător peste jurnalele mele împrăştiate prin sertare, fiecare cu o cheiţă de gât, de parcă ar fi păstrat secrete de stat şi invitaţia de a fi descoperite. Le-am răsfoit cu mirare, surpriză şi înstrăinare. Am scris un material impresionant. Cantitativ, nu vă gândiţi la altceva, ci doar la faptul că scriu cam de prin clasa a7-a. Jurnale.

Am deschis sertare în capul meu, care nici nu se mai vedeau de sub praful care se aşternuse pe ele, mi-am amintit de atâtea grozăvii, pe care acum nu le mai înţeleg nici cu slujbe. Oare cum am putut eu, înainte de PRIMA ÎNTÂLNIRE cu tipul de care-mi plăcea atât, Read the rest…

Acest post nu este plătit. Asta doar aşa, să ştiţi.

Şi să mai ştiţi că-s tare bune campaniile astea pe bloguri, că informează lumea şi deschid minţile oamenilor, mai ales ale celor care le fac. Pe ele, campaniile. Zilele astea în Sibiu, prin oraş cu mama, ne întâlnim cu o colegă de-a ei. Doamna, medic specialist pe planning familial. Adică, pe planificare familială şi reproducere umană asistată. Veştile sunt următoarele: se confirmă, NuvaRing e chiar mai grozav decât spuneam mai demult. Acum, ştiu de la sursă: Îmi spunea doamna doctor, că în Sibiu are 45 de paciente care folosesc constant NuvaRing. Şi că, dintotdeauna în cariera ei, acesta este singurul contraceptiv hormonal care nu a dat…auziţi aici… NICI UN EFECT ADVERS. Ca să nu vorbim de prunci! Read the rest…

Azi m-am trezit în chiuveta mamei, spălând vasele. Chestie pe care aproape niciodată nu o fac acasă la Sibiu. Şi m-am trezit propriu-zis, când a venit tata şi s-a minunat de mine. Că eram în chiuvetă şi mă războiam cu o pată pe inox. “Ce harnică eşti”, cică.

Imediat mi-am amintit. Că nu demult fusese un prieten la mine la Bucureşti şi, după ce-am mâncat, a insistat să spele el vasele (lucru care mă enervează cumplit atât la colega de apartament, cât şi la musafiri sau oricine altcineva care îmi intră pe uşă). Chiuveta omului ar trebui să fie personală, la fel de personală ca periuţa de dinţi sau chiloţii. Read the rest…

La ultimul meu examen din sesiune, prima întrebare pe care mi-a pus-o proful (om de mare clasă şi ţinută intelectuală) a fost următoarea: Te măriţi? După care mi-a explicat pe tonul ăla didactic, ce nu lasă loc de dubii sau alte întrebări, că, dacă-s fată deşteaptă, e obligatoriu să mă mărit într-un an. Dar maxim un an. De ce într-un an. Ca să am, după, timp să şi divorţez, desigur, fiindcă divorţul e o experienţă prin care tot omul trebuie să treacă măcar o dată în viaţă. La final, mi-a zis să nu uit ce mi-a spus şi mi-a dat notă mare, ca să-mi arate cât de fată deşteaptă îmi sunt.

Şi uite-aşa, adevăraţii profesori au darul de a-ţi demonstra că, de fapt, nu ştii nimic nici după atâta amar de şcoală. Pornind de la mitul, conform căruia căsătoria e un fel de moartea pasiunii pentru viaţă şi pentru tot ce vine bun împreună cu ea (adică tinereţe, bere şi libertate), am decis să cercetez întrebându-i pe ei, pe cei care au născut, hrănit şi perpetuat mitul, şi anume pe bărbaţi. Am luat câteva exemple de succes ale blogosferei noastre, fiindcă îi ştiu mari formatori de opinie. Şi de familie, pe unii dintre ei.

(De ce) E bine sau rău să te căsătoreşti? Citiţi şi vedeţi singuri ce vi se pare… (Singuri sau căsătoriţi, după cum vă lasă sufletul sau starea civilă ) Read the rest…

Nu pot să nu mă întreb dacă, atunci când iubeşti pe cineva, nu ai şi dreptul de a te bucura de el în deplinătatea sa fizică, oricum ar arăta acest tablou în capul dumneavoastră cititor de aceste rânduri. Read the rest…