Un talmeş-balmeş tot referendumul ăsta, care culminează cu cel mai, dar cel mai de râsul lumii fapt: că a existat măcar UN SINGUR român care a mers şi-a votat ca Băs3scu să rămână. S-a deranjat să meargă şi să dovedească ce puţin a înţeles din semnificaţia votului său în respectivul demers. (Nu vorbesc de alegerea omului, că n-am nici o treabă, ci mă distrează enorm faptul că putea să stea acasă şi era fix acelaşi lucru, ba poate chiar mai intelijent.) Ori, există altă explicaţie, iar DA a început să semene îngrozitor de bine cu NU de când am verificat eu ultima oară. De le poţi confunda chiar şi când ai absolvit şcoala primară!

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Parcă mă face să mă gândesc la “I-li-escu preşedinte!”… Aceeaşi mărie, cu altă pălărie. – “mărie” e scris intenţionat aşa.

*La ora la care eu tastez, nu se ştiu încă rezultatele. Iar dacă cineva dintre dumneavoastră a fost la vot şi a ales “Nu”, îmi cer scuze pentru vorbele de mai sus. Nu vă faceţi griji dacă nu înţelegeţi de ce.

De fapt, voiam să vă rog ceva: Nu lăsaţi politica să vă schimbe părerea despre un om, despre un frate sau despre un prieten. Nici măcar pe-un preşedinte nu-l lăsaţi. Să vorbim despre Londra zilele astea, despre copiii pe care i-a trimis România acolo. Să nu ne întrebăm unii pe alţii dacă am fost. Dezamăgiţi sau nu, la vot, la munte sau la mare. E treaba fiecăruia pentru el.

Mi-e ruşine mie pentru fiecare sms, mail sau aluzie pe care le-am primit “privitor la”. De la necunoscuţi sau, mai mult, de la cunoscuţi. Mai mulţi decât mă aşteptam şi alţii decât credeam. Fiindcă preşedinţii se schimbă, dar prietenii rămân.

Iar pentru cei care n-au prins ideea, îmi pare rău, referendumul a trecut. Deci, hai, mai bine despre Londra să vorbim…

——————————————

(pancarta e dintr-o aplicaţie Gerovital pentru facebook, n-are nici o legătură cu referendumul. Dar mi-a plăcut ideea: Hai, România!)