Rezultatele căutării "cea mai frumoasa masina din lume" (Pagina 1 din 10)

Cea mai frumoasa masina din lume

Bobby dădea startul posturilor despre maşinile bloggerilor acu’ ceva vreme, azi a şi publicat primul. Notorietatea celei mai frumoase maşini din lume depăşeşte graniţele Ardealului şi ajunge la urechile bucureştenilor sau, de fapt, ale tuturor românilor consumatori de automod. Şi având în vedere că, de curând, drumurile maşinuţei s-au înmulţit, iar orizonturile blondei s-au deschis, vă invit să citiţi aici recenzia pseudoprofi coaptă de mine. Se dau şi premii pentru cele mai inspirate comentarii. Deci, nu vă abţineţi, daţi frâu liber degetelor pe taste! 😉

Claxonatul la nuntă e ca aplaudatul în avion, doar că mai rău

claxonatul nuntă miruna ioani

Claxonatul la nuntă e ilegal, iar asta doar pentru că nunta nu e văzută drept un pericol iminent, în Codul Rutier. Care cod doar atunci permite claxonatul, când e de evitat un pericol, ceva pe viață și pe moarte, cu care nu te joci sau te-ncurci. Mă rog, sunt sigură că mulți ar putea combate aceste prevederi și argumenta pro-claxonat la nuntă, că asta ar salva multe suflete nevinovate de la greșeala vieții lor și, conform statisticilor legate de divorțuri, nu știu dacă i-ai putea contrazice. Dar na.

Continuare

Oamenii care critică nu pot fi fericiți. Cum mi-am salvat copilul de Vocea din capul meu

Oamenii care critică nu pot fi fericiți. Cum mi-am salvat copilul de Vocea din capul meu miruna ioani

Într-o sală frumoasă a unui hotel, privirea îmi alunecă spre candelabre: o pânză de păianjen care ar fi putut ține lejer vreo sută de elefanți.

Citesc o carte care-mi place, autorul meu preferat: virgulă între subiect și predicat. Mă răsucesc și mă zvârcolesc în propria mea piele, îmi pare rău că el n-are cum verifica. Probabil s-ar enerva la fel de tare.

Cazarea din concediu. Întâi observ cât de mică e camera noastră și că geamul nu se deschide, să nu te sinucizi. E bine să nu se sinucidă lumea, dar eu bodogăn, că-mi place aerul curat.

Continuare

Tot despre înghețată: două din București și una din Sibiu

După ce-am scris cu încântare și ploaie în gură despre înghețătăria Puro&Bio, voi m-ați mai trimis în niște locuri. Am ajuns doar la Delicii și Gran Gelato Italiano în București și la Il Gelato di Gianfranco în Sibiu, că apoi a dat o tuse peste mine, de și apa o beau caldă, că altfel tușesc 3 ore și nu mă mai opresc. Credeți-mă, știu, fiindcă am testat 😀

la-delicii-12

Continuare

Viaţa e mai frumoasă decât ştiam

…eu în cele câteva cafele pe care le beam zilnic de la o vreme cu prietenele mele. Viaţa e mult mai frumoasă chiar şi decât alergatul bezmetic pe tocuri de la o întâlnire la alta, chiar şi mai decât podurile peste Dâmboviţa în lumina apusului. Viaţa e mult mai frumoasă decât o lumânare parfumată sau patul de acasă. Mai frumoasă decât verdele crud al ierbii din curte şi Valea Oltului, care acum trebuie să fie o galerie de culori impresionante. Mi-e dor de Valea Oltului câteodată. Şi de florile mele de plastic din cea mai frumoasă maşină din lume. Mi-a trecut la un moment dat prin cap să spun cuiva „vin eu după tine”. Ca atunci când ţi-a fugit câinele, iar tu rămâi cu reflexul de a vrea să-i duci apă.

Viaţa e mai frumoasă decât un weekend întreg la Sibiu. În ultima vreme, era luxul meu maxim permis de un program semicorporatist şi semistudenţesc. Mult mai frumoasă decât perechile mele cu pantofi şi stiva de genţi. Aici am venit doar cu două, una roz şi alta nepotrivită. Mi-am luat tocurile pe drum, fiindcă în valiză doar adidaşii mai încăpeau. Le-am spintecat pielea. În faţă, vizibil, nu ştiu cum am reuşit. Imediat după ce-am ajuns aici, mi-am luat o altă pereche de tocuri cu nici 15lire, să-mi liniştesc aspiraţiile către înălţimi şi să-mi asigur măcar fizic ascensiunea. Nu le-am purtat niciodată.

Viaţa e mai frumoasă decât o plimbare cu barca în Herăstrău, mai frumoasă decât un Revelion la margine de oraş. Mai decât o plimbare pe străzile Clujului sau un weekend petrecut în doi. Ştiţi, adesea m-am întrebat ce ar putea fi mai frumos decât o dimineaţă împreună.

Fiecare dimineaţă împreună.

Povestea merge mai departe

Londra mi-a plăcut mult. Mult mai mult decât Parisul. Poate e ciudat, mai ales că soarele a fost în doze mult mai mici aici. Sau poate m-am simţit eu mai aproape de spiritul oraşului, fiindcă l-am bătut la pas cu hărnicie. Sau poate fiindcă înţelegeam lumea ce vorbeşte şi ce zic panourile de publicitate. Sau poate sunt eu mai sucită. Însă drumul nostru spre casă trecea întotdeauna prin faţă pe la Westminster Abbey şi ne găsea grăbiţi şi zgribuliţi, dar parcă şi asta se încadra în peisaj. Ştiţi cât de frumos se poate oglindi un tablou în stropii de ploaie! Şi-n ochii lui. Şi câtă căldură se poate naşte dintr-o strângere de mână şi-un clipit de gene-ntoarse.

Locul acela de unde se vedea puţin din catedrală, ceasul lui Big Ben şi-un arc de roată -totul reflectat pe-asfaltul umed- avea o magie a sa, un ceva care nu se vede nici în cele mai reuşite fotografii. Dacă ajungeţi vreodată pe-acolo, aşteptaţi să se golească străzile, să se aprindă luminile şi să le împrăştie ploaia. Aşteptaţi să se aştearnă liniştea şi să vă încălzească ritmul pasului accelerat. Există o înţelepciune în toate astea. Ca o linişte care inundă. Şi e minunat să fii privit de ea.  Şi primit acolo. Ca o binecuvântare mută.

În afara acestor imagini ninse cu zahăr pudră şi stângăcie, au fost alte aspecte care m-au surprins pe-acolo. Repet, e prima dată când am fost în Mare Britanie.

Continuare

Pagina 1 din 10

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 109 queries in 0.488 s