ŞI BLONDELE GÂNDESC

*scuzati lipsa diacriticelor, nu scriu de la calculatorul meu.

O sa par snoaba daca o sa-mi declar in mod oficial neintelegerea fata de conducatorii daciilor in trafic? Si ca sa ne intelegem, e vorba de acele Dacii de dinainte de ’90, care fac concurenta la pret unui MountainBike second hand. Ceea ce ar si explica intr-un fel nesimtirea soferilor lor pe cararile patriei. Azi am injurat la drumul mare doua astfel de exemplare, cu indivizii de la volan cu tot. Cred ca atunci cand mijlocul tau de transport costa cam cat pe mine metroul in trei luni consecutive, nu iti pasa sa-mi feresti nici caroseria proaspat iesita din fabrica, nici viata constant updatata la lumea civilizata. Tu, in Dacia ta de culoare ruginie (ca sa se asorteze cromatica la cronologie, evident) nu iti poti decat roade unghiile sau roade unghiile in timp ce scoti fire albe celorlalti participanti la trafic. Celor prezenti in non-Dacii, evident. Ca aia ca tine… they don’t give a shit, cum zice romanu’. Dar tot nu pricep de ce tii mortis sa fortezi rabdarile sortilor fara de limita la +infinit, ci strict pana la urmatoarea masina din imediata ta apropiere. Asta e ca la algebra aia de a zecea, pe care oricum n-ai priceput-o niciodata precum nici acum nu pricepi de ce te insult fiindca ai o Dacie papuc si nu ultimul racnet de la Gucci. Nu, nu ai inteles nimic.

Nu te insult pentru masina, ci pentru cretinitatea actiunilor tale din public. E ca atunci cand ti-o tragi fara protectie, ca ai auzit tu ca aia e o fita de televizor, si ajungi sa tragi ponoasele si sa schimbi scutece. Doar ca acum, ajungi sa mananci rahatul si sa-ti mai si platesti rabla, pe deasupra. Ca atunci cand ti-o tragi de caroserii cu diverse alte marci (greu de pronuntat de agentul tau de asigurare obligatorie de la Cocarlatii de Sus) si se stabileste prin tainele fizicii de a saptea ca tu esti indubitabil unicul vinovat. Indubitabil nu esti precis daca e folosit cu sensul denotativ ori conotativ (nu ca ar face vreo diferenta, intrucat nici unul nu iti este familiar), dar simti dupa tonul discursului ca nu e de bine. Cel putin, vinovat e precis de rau. Noroc ca piesele Daciilor vechi sunt ieftine ca braga. Aici precis m-ai inteles.

Eu insami am fost o fericita conducatoare de Dacie 1310. Prima iubire. Dar aveam grija si de ea si de nervii celor din jur. De asta nu pricep de ce mereu ma enerveaza in trafic (cu precadere in Bucuresti) soferii de Dacii scorojite, care se trezesc dimineata cu puteri de super-car in patul lor de supermeni ce sunt. De parca ar fi la ei pe strada si imparati in tot cartierul. uoooof.

“Pietonii” strikes again

Am găsit pozele astea făcute de mine la ultimul drum spre capitală, drum petrecut mai mult pe loc şi deloc decât schimbând viteze şi apăsând acceleraţia.

Şocul meu s-a întâmplat, de fapt, mai demult, când am pornit-o pe la 6 dimineaţa de acasă şi m-am trezit pe Valea Oltului depăşind, ce credeţi, PIETONI! Jeeeeez. Copiluţi cu ghiozdane în cârcă şi ochii mijiţi de lene, ca să nu mai zic ce zgribuliţi de frig, la ora aia, când nici iarba nu creşte. Wow. Şi nu era unul, ci mai mulţi. Iar mama mi-a explicat că sunt copii de prin sate, care merg la şcoală.

Tulai, muma meah! zice o vorbă din bătrâni. Mai există oameni în ţara asta care îşi riscă viaţa pentru şcoală (ai văzut funnyvideos?!).  Voi ştiţi ce curbe nebune îs pe acolo? Ce accidente horror? Da’ micuţii ăştia ce vină au!!! Eu încă sunt îngrozită.

Bobby dădea startul posturilor despre maşinile bloggerilor acu’ ceva vreme, azi a şi publicat primul. Notorietatea celei mai frumoase maşini din lume depăşeşte graniţele Ardealului şi ajunge la urechile bucureştenilor sau, de fapt, ale tuturor românilor consumatori de automod. Şi având în vedere că, de curând, drumurile maşinuţei s-au înmulţit, iar orizonturile blondei s-au deschis, vă invit să citiţi aici recenzia pseudoprofi coaptă de mine. Se dau şi premii pentru cele mai inspirate comentarii. Deci, nu vă abţineţi, daţi frâu liber degetelor pe taste!

Citesc la Tudor despre claxonatul excesiv, fără rost şi foarte des. Subscriu şi adaug.

Pornind de la antesecunda în care păleşte culoarea roşie la semafor şi începe să se îngălbenească partea din mijloc (asta e o psihoză a bucureştenilor) până la nunţile alea infernale care îmi distrug dimineţile de weekend. Dar-ar Domnul cât mai multe posturi şi cât mai liniştite. Că eu, păcătoasa, i-aş opări pe toţi. Locuiesc într-o intersecţie şi sâmbăta şi duminica nu trag speranţe să dorm după ora 10. Se opresc la semafor şi uita claxonul în priză. Să vezi atunci gânduri de casă de piatră şi “urări” din partea mea.

În schimb, şi eu claxonez drept pedeapsă, nu atenţionare -cum scrie codul rutier şi al bunului simţ. Când îl mai văd pe câte unul [ieri am păţit] pe marginea şoselei, dirijând un pişulică boltit cu talent, că, deh, când te loveşte natura…
Claxonez, domne, nu în speranţa de a-i da o lecţie sălbaticului, ci de a-l speria niţel. Acţiune cu efect de întrerupere a jetului. Măcar atâta…
În Ardeal sunt OMVuri din colţ in colţ. Miroase frumos si angajaţii sunt amabili.
La nevoie, puteţi apela cu incredere.

Secolul vitezei. Noroc că oamenii îşi fac timp. Pentru lucrurile importante. Noroc că “asfaltele” sunt proaspăt reparate. Cu patru benzi pe sens. Că şosele sunt public iluminate. Iar nopţile, natural senine.

Păcat, însă, că avem timp, dar îl folosim să ne grăbim. Păcat că avem formule de asfalt perfect, dar două benzi pe drum. Şi multe găuri în perfecţiune. Păcat că am inventat BECUL dar nu ştim unde să-l folosim. Identificaţi obiectul din imagine. Read the rest…

Post nerecomandat celor în pericol de a crăpa de invidie… Nu sunt rea, dar nu mă pot abţine. Lux?!?!?!

Azi noapte am dormit două ore pe ceas, acuma, cât am chiar prins din ele, nu bag mâna în foc. Am avut un drum frumos înapoi. Musai de transmis o mulţumire lui AB 82 xxx (nu mai ştiu exact şi nu vreau să vorbesc auria), dar ştiu că erau doi tineri în faţă, cu ochelari de soare pe figură şi cel din dreapta era mult. Deci, mulţumirea: că nu m-au omorât azi pe şosele. Însă nu garantez că nu au omorât pe altcineva totuşi până la destinaţie. După principiul, dacă vrei, poţi.

Apropo de asta, văzusem aici un slogan fain pe o imagine care a dispărut [!?!?!] la o campanie pentru păstratul blondelor în viaţă glumesc, pentru păstratul vitezei, nervilor şi airbagurilor în limite legale.

Poveştile Clujului şi oamenilor de acolo sunt ca basmele copilăriei. Atât de departe de mine…

*imaginea e de pe la mine, am cautat, dar nu mai stiu de unde am cules-o. Daca aveti idee, dati de veste, ca asa m-a invatat mama, ca nu-i frumos sa furi de la altii… Ce fac in cazul asta?

Later Edit: campanie pentru “o lume mai dreapta”. Cica. Si cine e pentru stanga?

Piteştiul şi-a tras centură, foarte bine. Dar nu a gândit-o până la capăt. Iar acum, la ieşirea de pe variantă se formează o coadă kilometrică. Tocmai staţionez lângă un indicator, cică viteza maximă legală e 100km/h. Aproape mă enervează. Am plecat din Bucureşti ca să ajung deseară la un chef într-un club din Sibiu, în care n-am mai fost din copilărie. NU ca să ruginesc la cozi.

Aproape sunt şi mai nervoasă. Aş chiar înjura pe cineva, dar nu ştiu pe cine. Că oamenii, totuşi sapă câte ceva… Trebuia să o iau prin Piteşti.

pietoni pe autostradă şi pietoni pe autostradă traversând autostrada

O să ziceţi că am înnebunit de tot, însă nu am avut halucinaţii, promit. Oamenii ăştia nu pricep că pe autostradă degeaba te uiţi în stânga de 5 ori şi treci doar după. Pe autostradă nu vezi maşina când vine ca vântul şi ca gândul. O vezi numai că trece…

Aşa. Un altu’ pedala pe bicicletă , dar, culmea!, pe banda opusă sensului de deplasare. Ştia el bine ceva, că pietonii au obligaţia de a circula pe partea stângă a drumului, dar cei cocoţaţi pe biciclete nu mai sunt pietoni. Drept să spun, nici nu-mi imeginez cum vedea cărarea, că maşinile aveau farurile aprinse că deja era seară bine.

Iar domnu’ şofer de la AG 92 CDA, care este un ditamai dărăbana de tir, (dar nu mai “dita” decât nesimţirea şoferului), de ce #¤%!”#¤%&/()=?* nu v-aţi dat la o parte pe Dealu’ Negru şi aţi insistat să circulaţi pe banda rapidă cu fantastica viteză a melcului turbat?!?!?! Luaţi un sfat de la un şofer neprofesionist: banda aceea e specială pentru cei care îi depăşesc pe dihaniile alea ca dumneavoastră. CEI CARE POT, dacă mă-nţelegi… Mda, tot Dealu’ am urcat şi am coborât în fundul insensibilului domn. (insensibil la blitzuri, claxoane şi “#¤%&/&%¤#”¤%& )