ŞI BLONDELE GÂNDESC

2. Căciulata, minunată staţiune de pensionari din judeţul Vâlcea. Multe treceri de pietoni. Şi pentru a preveni accidentele cauzate de şoferi care nu încetinesc în preajma zebrei, s-or fi gândit unii că ar fi utile hopurile alea de cauciuc, peste care şi cu 5km/h de treci, rişti să rupi maşina. Noroc că e obişnuită, sărăcuţa, doar trăieşte în România şi asta îi consumă tot uleiul.

Îmi explică şi mie cineva logica utilizată pentru amplasarea acestor “chestii” de cauciuc? că sunt tare blondă la faza asta…

Buuun, aici pricep, urmează trecerea, ideal ar fi să nu împrăştii creierii nimănui pe asfalt, deci frână cât mă ţine. De sensul opus nu mă mir încă, din cauza lipsei de atenţie distributivă.

Okay, următoarea trecere, imagine analog. Bănuiesc că aici nu-i aşa mare baiu’ dacă îi trimit pe tanti cu pălărie şi nenea cu şepcuţă la cele ale veşnice. Cică e frumos tare pe acolo, iar ei ar fi fost fericitţii pe care nici moartea nu i-a despărţit. La asta s-or fi gândit şi cei care au lipit hopul de asfalt DUPĂ şi nu ÎNAINTE de trecerea periculoasă. Sau poate s-au gândit…că după ce-i execuţi să nu-ţi intre frica-n oase şi fuga-n acceleraţie şi s-o tuleşti de la locul faptei. Pardon, beleşti. -maşina, că de hopul ăla nu trece cu una, cu două.

În România, 50% investim pentru a preveni accidente şi restu’ pentru a face treaba Poliţiei. Acuma, oamenii tot mor într-o bună zi, măcar ăia care încă respiră să doarmă cu ecusonul de agent pe piept.

1. Prima cărare de 100km căreia i-au zis autostradă : Bucureşti-Piteşti. Ghici ciupercă ce-i! Baba şi boxul, Oltcitul şi autostrada şi sunt convinsă că a ajuns şi el la destinaţie. Şontîc-şontîc, ca un cal bătrân de cursă lungă. Peisajul avea o aromă de demult…

Imagini de pe mobil înainte, în timp ce şi după.

La nici 15 km de Sibiu, o tanti îmbrăcată în garcea mă şi trage pe dreapta. Nu îmi venea să cred, mai ales că pe drumurile alea sunt ca pe strada mea, ştiu fiecare radar, numa’ cât să mă strecor printre ele.

Şi se apropie altă uniformă umblătoare de maşină, deschid uşa, cu o faţa luuungă şi începe ăla poezia: “Agent Fane, unde mergeţi doamnă?”  Say again. Oi fi eu blondă, da’ încă halucinaţii auditive n-am avut. FANE????? ))))) I mean… cmon on!!!! FANE, auzi! )))))) şi… doamnă (?!?!?!??!?!) -you talkin’ to me?! (unii mi-au dat şi doişpe ani, don’t you doamnă me!) 

Cică are doar nişte recomandări pentru mine, că urmează să circul pe un drum foarte periculos şi mă roagă să fiu atentă, să port centura de siguranţă, să adaptez viteza, să păstrez distanţa de maşina din faţă, blablablablabla. Bun, deci n-am păcătuit cu nimic? (nu că mi-ar sta în fire la volan fiind, dar o întrebare de recapitulare nu a omorât pe nimeni. Ca să nu avem nelămuriri)

Cică, în locul amenzii am primit recomandările de acum celebrului Fane, căruia i-am urat un sincer “să vă dea Dumnezeu sănătate!” Plus, a vorbit omu’ frumos, a scos două fraze coerente din străfundul IQului său de agent de poliţie. Fără să se bâlbâie, fără să se fâstâcească. Păih aşa agent mai zic şi eu. Însă principala lui calitate: NICI O AMENDĂ!

(E vorba de o campanie a Poliţiei Române şi Poliţiei Sibiu. Am primit şi nişte fiţuici prost îndoite şi hidos colorate. Dar mi-a plăcut conţinutul, căci erau legile referitoare la obligaţiile nesimţiţilor de pietoni care traversează neregulamentar şi rareori pricep că o maşina are ceva mai mult de 80 de kile şi că e ceva mai greu de oprit decât omul de 80 de kile)

…arată cam aşa.

Deci, dacă zăriţi buburuza pe potecile capitalei weekendul ăsta, să nu vă miraţi ori holbaţi nedumeriţi, aşa cum au făcut mulţi dintre cei întâlniţi în trafic. E noul look al maşinuţei, că doar nu se putea prezenta în Bucureşti orişicum. Am asortat-o corespunzător cu o blondă la volan şi am scos-o în lume. De fapt, maşina aparţine fanului meu numărul unu, sponsorul oficial şi neoficial al fiecărei respiraţii executate de mine, adică mama

Iar pe mine mă scuzaţi, sunt aşteptată

E posibil ca CDplayer-ul meu să fie bruiat când trec alte maşini pe lângă a mea? Am observat chestia asta în special la cei care mă depăşesc prin sate. Unde eu circul cu viteza melcului turbat, că n-am chef de fluturat din gene şi conversaţii cu poliţia română.

Surprize-surprize direct în asfalt! Adică, în imaginea de mai sus, putem vedea noul radar(!!!).
Mă întreb ce sistem de termoizolare BETON tre’ să fie gândit pentru tipurile astea.
Noroc că nu circul în direcţia Cluj – Oradea.
Beware, they are everywhere!

Dacă sunteţi curioşi de reacţia şoferilor, click aici.

Post de interes local. Nu vreau să urle nimeni că-şi consumă nervul optic degeaba.

Cluj-Napoca: Acum două săptămâni m-am parcat pe marginea lacului din Parcul Central, pe strada aia cu sens dublu, da’ nu ştiu cum o strigă şi nici n-are rost să caut hărţi pe google, că oricum n-o să ţin minte.

Şi ca un cetăţean responsabil şi cu multă grijă faţă posesiunile economice ale altora (ale părinţilor personali, că de mama-patrie se ocupă alţii) caut să plătesc parcarea. Mai ales că vedeam multe panouri cocoţate pe stâlpi, urlând: Te paşte amenda, fată, nu te zgârci la 2 lei. Pe unul l-am tras în poză, nu criticaţi arta fotografică, din ţara piticilor altfel se vede lumea, DAAAAAH?!?!?!

Tichete de parcare- ciuciu, că nu le-oi purta la mine ca pe icoane.

Şi din păcate, aparatura de taxare -ciuciu! Important era că s-a lucrat la “awareness”-ul stâlpilor vedetă şi m-am enervat încă o dată pe cretina asta de ţară unde şi într-o nenorocită de parcare autorităţile promit una şi fac… nimic. Bine, nu vă imaginaţi acuma că episodul cu pricina mi-a tăiat pofta de îngheţată de ciocolată cu extra-porţie de frişcă şi topping de caramel, cu bagheta de napolitană şic înfiptă într-o parte

Fără amenzi în ziua respectivă, whew! De data asta hoţu’ neprins, negustor cinstit. Şi cetăţeanul neprins, potenţial parlamentar.

Dar, ce să vezi, săptămâna trecută, apare în parcarea din faţa căminului meu şi în cea din telenovela de mai sus o minune din asta:
Preţurile rămân în concordanţă cu cele de pe stâlp, nu comentăm. Să vă explic acum modalitatea de plată, că poate n-aţi înţeles:
cică acceptă monede de 5, 10 şi 50 bani.
Deci, de acum înainte o să am o şi mai mare dilemă dimineaţa, în afară de alegerea hainelor din dulap -plata parcării (9 ron pentru toată ziua) în:

• 50 bani x 18
• sau 10 bani x 90
• sau 5 bani x 180

sau oricare alte combinări, luate câte una, două, trei … după cap.
Dar mă tem că de prea mult cap n-au dat dovadă ăştia, marii inventatori de aparate de taxat şi tocat nervii nesimţiţilor care nu vor să scoată din portofel nici măcar câteva zeci de monede. Pentru o parcare de doi lei!