Vreau un filtru de apă. Un purificator din ăla deştept, pe care să-l instalez la robinet şi să-mi facă apa mai ducle. Zilele trecute, am băut o apă de la un robinet dintr-o zonă mai veche a oraşului şi avea un foarte evident gust de nisip.
O medicină concentrată asupra bolii
„Sir William Osler, strălucitul medic şi istoric al medicinii, a spus că evoluţia tuberculozei depinde mai mult de ceea ce se petrece în mintea pacientului, decât în plămânii lui.” Chestie pe care o poate confirma bunica mea, care la 19 ani s-a îmbolnăvit grav, după care şi-a revenit spectaculos (şi cu multă vitamina C şi calciu intravenos), când bunicul i-a spus că o aşteaptă să se facă bine. Şi, când colo, ne-am făcut noi!
„Îl parafraza pe Hipocrat, care spunea că preferă să ştie ce fel de persoană are o boala decât ce boală are o persoană. Louis Pasteur şi Claude Bernard, doi dintre titanii biologiei secolului al XIX-le, s-au contrazis toată viaţa pe tema factorului cel mai important al bolii: terenul- organismul uman- sau germenele? Pe patul de moarte, Pasteur a recunoscut că Bernard avea dreptate, declarând: „Este terenul.” Dar grijă, la ce zice Bruce Lipton în „Biologia credinţei”: el nu crede în genetică, ci în factorii de mediu. Ceea ce nu contrazice deloc teoriile, fiindcă „terenul” este în permanenţă influenţat de factorii de mediu. De asta, trebuie să înţelegem că Vindecarea nu se termină la bisturiu şi nici la pastilă. Ci acolo abia începe. Restul e de datoria pacientului să pună umărul, mintea şi inima în procesul de vindecare. Medicina ne poate ajuta să facem primul pas spre vindecare. Dar nu poate merge acolo în locul nostru.
„În ciuda intuiţiei acestor doctori eminenţi, medicina încă se concentrează asupra bolii, orientând-o astfel spre eşec. Practicienii încă acţionează de parcă bolile ar pune stăpânire pe oameni, în loc să înţeleagă că oamenii se îmbolnăvesc deoarece devin sensibili la „seminţele” bolilor, la care suntem expuşi cu toţii, în permanenţă. Deşi cei mai buni medici au ştiut dintotdeauna ce important e acest lucru, medicina în ansamblu i-a studiat rareori pe oamenii care nu se îmbolnăvesc. Majoritatea doctorilor nu prea iau în considerare modul în care atitudinea faţă de viaţă a pacientului influenţează durata şi calitatea acelei vieţi.”
Eu am mai spus asta şi o repet: haideţi să-i studiem şi pe cei sănătoşi, nu numai pe cei bolnavi! Să vedem ce îi ţine pe ei în felul ăsta: sănătoşi. Oare nu aşa am început să bănuim efectele pozitive ale acizilor graşi Omega 3&Omega 6 în raportul acela ideal? Oare nu uitându-ne cu o sprânceană ridicată la meniurile pline de grăsime ale eschimoşilor ne-am întrebat cum de ei stau atât de „rar” la capitolul infarct miocardic şi colesterol crescut?
Normal, excepţiile nu fac statisticile în medicină. Dar statisticile nu ne ajută prea mult, în schimb excepţiile le-aş studia pe toate părţile! Dacă cineva a reuşit să învingă o boală, păi atâta l-aş descoase, până aş afla cum a făcut. Fiindcă precis o poate face şi al doilea. Îmi amintesc de un caz citit în cartea asta mai demult, apropo de tehnicile de vizualizare. Cică era un băieţel cu o tumoră cerebrală inoperabilă. Şi fiind aşa inoperabilă, părinţii au încercat tot felul de terapii alternative pentru copil. Această tehnică a vizualizării presupune să-ţi alegi o imagine vizuală, auditivă, oridecare, important e să o simţi foarte reală, prin care să-ţi imaginezi că boala e atacată cu ceva, de cineva…etc. Iar băieţelul ăsta, sub influenţa desenelor animate cu roboţi şi împuşcături, îşi imagina că nişte extratereştrii care se rotesc în jurul lui îi bombardează tumora, aflată într-o navă spaţială, capul său. Într-o zi, i-a spus tatălui că extratereştrii nu au mai găsit tumora. Ulterior, la un CT, s-a dovedit remisia tumorei inoperabile!
*Acest articol face parte dintr-o serie inspirată din cărţi care pot salva vieţi. Pe primul îl găsiţi aici.
Dacă aş mai fi o dată tânără şi cu mintea odihnită, m-aş face luptător din ăla pentru drepturile pacientului. Legile astea pe care le tot bălăcăream eu şi sistemul ăsta englez, care ţine pacientul în capul răutăţilor, au şi ceva bun în ele: toţi se străduiesc să le respecte. Cei mai mulţi chiar reuşesc.
Ceea ce nu se întâmplă în România, mai ales în Sibiu. Voiam să intitulez acest post: “Satul nostru tot mai mic se face“, fiindcă recent am avut nişte triste experienţe medicale. Iar la capitolul “triste” se pune şi faptul că jumătate din oraş a ştiut diagnosticul cu o zi înainte de a-l afla şi eu. Diagnosticul fiind al meu, adică ultima pe lista celor înştiinţaţi, desigur. C-aşa-i la ţară. Drepturile omului le stabileşte comunitatea. Să te fereşti.
Recitesc această carte. E scrisă de chirurgul Bernie S. Siegel, un medic în plină revelaţie profesională, care spune aşa: „Pacienţii au ajuns să mă înveţe că medicina nu e numai bisturie şi pastile”. Omul începe să vadă dincolo de tratatele ştiinţifice, introducând în acelaşi timp un nou termen în limbajul de specialitate: miracolul. „Remisii spontane” sau „prognosticuri eronate” sunt doar forme manifeste în vieţile noastre, pe care însă ştiinţa nu le-a pătruns încă. „Miracolele unei generaţii pot fi descoperirile ştiinţifice ale alteia.” Read the rest…
Oamenii nu trăiesc veşnic, e prima certitudine cu care ne naştem fiecare. Însă uneori primim aceasta ca pe o veste tulburătoare, care ne scoate din minţi şi din rutina cea de toate zilele.
Blogosfera este astăzi şocată. Eu îmi reintru în minţi şi ajung să accept înţelepciuni pe care nu mi le-aş fi dorit niciodată pentru mine.
Ieri, bunica mea cea făcătoare de prăjituri a împlinit 83 de ani. Oficial, e cea mai sănătoasă din familie. Ceea ce arată că tot mai puţine învăţăm de la bătrânii noştri. O dovedesc eu puternic din fruntea tinereţii. Ieri, o priveam în capul mesei şi mă gândeam ce norocoşi că o avem. Fiindcă omenirea e în pericolul de a-şi pierde secretul unor vârste frumoase. O întreb eu ce-a mâncat şi vă spun şi dumneavoastră, ca să fim siguri că s-a consemnat! 
Aveţi grijă de dumneavoastră, de sănătatea şi bucuriile sufletului. Că nici deadline-urile respectate nu aduc viaţă veşnică. Şi lăsaţi-i pe ceilalţi să-şi primească propriile lecţii. Că nimeni nu poate da examene pentru altul. Oricât de încrâncenat nimeni-ul şi indiferent cât de important alt-ul.
Sănătate, dragii mei, de la mic la mare.
*articol in memoriam, cu mov în loc de doliu.
Ştiu, ne-am săturat de cărţi revoluţionare despre diete ca de mere acre. Acele mere acre pe care le consumăm dimineaţa, la prânz şi seara, pentru a ne hrăni frustrările, nicidecum pentru a ne astâmpăra poftele. Ca să nu mai zic „pentru a ne întâmpina nevoile”. Stârnind multe controverse în universul celor mereu la dietă, noua carte „Six weeks to OMG” (Şase săptămâni până la WOW) îşi construieşte succesul demolând clişee.
E pe locul şapte în topul iTunes, la categoria health&fitness, căci a făcut multe valuri în universul celor mereu la dietă. Autorul, un expert sportiv, Venice A Fulton, desfiinţează nişte clişee, mergând pe mecanisme logice. Deci daţi-mi voie să fiu în totalitate de acord cu el:
Mai multe informaţii: Un articol foarte bun despre carte găsiţi aici (lăudat şi de Fulton pe blogul său.) Cartea o puteţi răsfoi pe amazon, sfaturile sunt de bun simţ, iar treaba asta cu micul dejun la mine funcţionează înainte de a fi fost dovedită de cercetători!
Imagine de pe board-ul meu de pinterest, my thinspiration
E un fel ciudat cum, la 25 de ani, ai impresia că dintr-o dată pierzi controlul. E şi mai ciudat când îţi vine ţie rândul să te supui unor principii despre care altădată ai învăţat să vorbeşti detaşat. Iar cel mai ciudat e când “piesa anatomică” îţi aparţine şi bucată din tine ajunge în mâinile unui “te-miri-cine”.
Am fost martora vie, sub anestezie locală, a unei intervenţii chirurgicale minore, efectuată în carnea şi sub privirile mele. Despre experienţa în sine nu am putut vorbi, fiindcă până şi emoţiile mele se transferau cu gravitate exponenţială asupra celor din jur, deci vă daţi seama că nu mai riscam şi nişte cuvinte. Aşadar nici de scris n-o să scriem, decât faptul că mi s-a părut mult mai uşor să fiu eu subiect al operaţiei decât să-mi fi văzut pe careva drag acolo. Deşi ciudat, e mai simplu. Deşi te simţi responsabil de liniştea lor prin sănătatea ta, până la urmă, sunt venele şi pielea ta pe băţ. Şi e siguranţa pe care ţi-o dă patul tău, chiar când e furtună afară.
Eu Învierea asta o primesc cuminte şi cu multă acceptare în suflet. Read the rest…
Evident că proiectul “Legea apei” (prin care se urmăreşte ca producătorii de apă – există aşa ceva?- să fie obligaţi să treacă pe etichetă şi conţinutul de nitraţi) e o campanie de promovare a mărcii de apă Aqua Carpatica. Una foarte deşteaptă, mai ales că “strategia de marketing” aduce argumente care încurajează sănătatea şi sunt valabile din punct de vedere ştiinţific. Nu vindem margarină cu aromă de şuncă şi personaje colorate pe capac, spunându-le părinţilor că are calciu şi vitamine, toate esenţiale pentru diverse dezvoltări ale pruncului. Ce anume se dezvoltă şi ce crocobauri se dau peste cap prin nişte simple teste de sânge nu specifică niciodată reclama. Read the rest…
Sper să luaţi din articolul acesta (care va fi o sursă către alte articole) ce e mai bun pentru dumneavoastră. Să citiţi cu mintea deschisă şi lăsând întotdeauna loc de a afla experienţele altora şi de a vă îmbogăţi sau completa propriile convingeri.
Era o vreme când creşteam germeni într-un “borcan” acasă. Povestea Read the rest…
Doi medici renumiţi din Turcia, specializaţi pe oncologie şi sănătatea femeii, vor susţine miercuri, în Bucureşti, o sesiune de consiliere medicală, dedicată pacientelor cu cancer ginecologic.
Deşi mi-aş dori ca acest subiect să vă ocolească la fel cum luna ocoleşte pământul, să nu vă intersectaţi niciodată cu el dincolo de bloguri, reviste sau filme artistice. Dar mi-aş dori să fiţi atât de înţelepte şi curajoase, încât să aveţi maturitatea de a vă informa şi de a vă îngirji. Ştiţi, iubirea pentru cei dragi nu se manifestă numai prin grija faţă de ei, ci şi faţă de voi însevă. Fiindcă prima condiţie e să fiţi lângă ei, în sănătate şi bucurie.
Întâlnirea nu e una între doctori (deşi toată lumea e invitată), ci e una între medic şi pacientă. Va avea loc la Hotelul Marriot (salon A), la ora 14. Cei doi medici (Fatih Güçer, M.D. Assoc. Prof. Obstetrică şi Ginecologie şi Necdet Üskent, M.D. Profesor de Hematologie, Medicină Internă şi Oncologie Medicală) vor vorbi despre cele mai noi descoperiri medicale, în special în privinţa tratamentului cancerului de col uterin şi vor spune poveşti fără sfârşit, ale pacientelor care au avut parte de continuări frumoase chiar şi după boli urâte. Cred că exemplele pozitive sunt cele de care avem cu adevărat nevoie! E singura parte din statistici care ar trebui să ne intereseze, de fapt.
Iar, la final, doamnele prezente în sală vor putea sta de vorbă personal şi privat cu domnii doctori, în cadrul unor discuţii individualizate.
Dacă vreţi să fiţi miercuri acolo sau ştiţi pe cineva căruia i-ar fi de folos consilierea aceasta, sunaţi astăzi sau mâine (între 10 şi 18) la 021.207.00.50, pentru a rezerva un loc. Participarea e gratuită, dar este obligatorie programarea telefonică în prealabil.
* Fatih Güçer şi Necdet Üskent sunt reprezentanţi ai Anadolu Medical Center, care furnizeaza expertiza de specialitate de cel mai inalt nivel şi tratamente de ultimă generaţie în oncologie şi sănătatea femeii. Centrul a fost reacreditat recent (iulie 2011) de Societatea Europeană de Oncologie Medicală, ca o dovadă a excelenţei Centrului Oncologic. Din 2002, Anadolu Medical Center este afiliat al Johns Hopkins Medicine, una dintre cele mai prestigioase instituţii medicale ale lumii, cu peste 100 de ani de expertiza.
Sănătatea e starea de normalitate. Nu lăsaţi pe nimeni să vă spună altceva. Please RT.
