ŞI BLONDELE GÂNDESC

Asta zicea Mihaela Stănoiu aseară, în cadrul conferinţei Samsung, „More than talk”. S-a vorbit mult şi cu folos, dar eu cu asta am plecat acasă. Aşa mi-au dat Mihaela şi acele poveşti o convingere că nu există sănătate pe care să nu o putem păstra. Iar acum precis v-am trezit curiozitatea: Cum se face treaba asta? Din suflet. Cu iubire. Şi un strop de bucurie, în fiecare zi. Trimisă în fiecare celulă. Ştiţi că organismul uman e un bun conductor electric, da? De ce nu ar fi şi un bun conductor de bucurii? Am convingerea că şi ele se propagă. Vă rog s-o aveţi şi dumneavoastră!

Încă un articol pe tema cancerului la sân? Da, negreşit, încă unul. Care vine să completeze seria celor deja publicate. Să vă spun ce am aflat nou:
Dr. Cătălin Jianu, medic oncolog, a început discursul cu următoarele: „adevărata cauză a neoplasmelor nu se cunoaşte”. Există anumite supoziţii, evident, există factori favorizanţi, dar nu există dovezi ştiinţifice în genul cauză-efect. E clar? Aşa că haideţi să nu ne dăm mai deştepţi decât toată comunitatea ştiinţifică, presupunând că de la cutare sau cutare se poate dezvolta nenorocirea. Din nou, e clar?! Tot el spunea că până şi despre efectele nocive ale deodorantelor cu săruri de aluminiu şi plumb există studii care infirmă pericolul prezent în ele. Cine o fi sponsorizat acele studii, întreb eu. Bun, dar ce facem, nu ne mai dăm cu deo? Îl căutăm pe cel mai natural, îmi veţi spune. Şi până când ne vom încrede în el? Până la următorul studiu, vă spun eu… În condiţiile astea, mesajul meu e următorul: haideţi să nu ne mai gândim atâta la posibile boli şi să ne preocupăm mai mult a mulţumi pentru sănătatea noastră.
Ce nu mai ştiam? Read the rest…

Ştiţi, eu merg la foarte multe “evenimente” de când cu jobul meu, dar acesta a fost la un cu totul alt nivel. Ceva mai pretenţios decât anul trecut, după cum spuneau Mihaela şi Cătălina (care fuseseră prezente şi anul trecut la Londra). Au fost vedete multe, se vedea după cum erau îmbrăcate şi fotografiate, însă noi din păcate nu am recunoscut-o decât pe Sonique. Însă momentul a căpătat amploare, iar Mihaela spunea că prinde nişte proporţii de speriat aproape. Nu că ar fi ceva rău, însă un grup mic de oameni care luptă pentru o cauză este întotdeauna mai legat decât un grup mare de oameni. Şi aici mă refer strict la relaţiile dintre oamenii acelui grup. Dar a fost drăguţ, noi am stat la masă cu două colege din Bulgaria, nişte doamne foarte simpatice şi sociabile.

• Pe mine m-a impresionat mult să văd asemenea desfăşurare de forţe din partea unei companii, care ar fi putut foarte bine să nu se lege la cap şi să stea departe de problemele lumii.
• A fost preşedintele Samsung şi a ţinut un discurs, într-o engleză incredibilă!
• A fost “silent auction”, adică donaţiile nu se făceau în gura mare, ca la nunţile cu strigat. Apoi s-au licitat pahare cu şampanie, totul pentru a se strânge fonduri şi a le dona organizaţiilor care luptă împotriva cancerului la sân. Apropo de asta, Cătălina Negară, PR-ul Fundaţiei Renaşterea, are o tolbă de poveşti cu situaţii incredibile!
• Royal Exchange, locul unde a avut loc cina, era roz luminat. Foarte impresionant, de altfel. Iar domnii de la Samsung (pe care îi recunoşteai uşor după ochii lor mici) purtau toţi cravate roz. Mi-a plăcut acest detaliu.

În final, Samsung a donat un milion şi jumătate de dolari. Aceşti bani chiar vor face o diferenţă! Eu am înţeles multe aseară la Londra, sper să pot şi acţiona în conformitate cu asta. Dumneavoastră aţi fi dispuşi să plătiţi mai mult pe un telefon mobil (de exemplu) doar fiindcă ştiţi că astfel susţineţi o Cauză?

Era într-o vineri seara, când multele planuri pentru după-amiaza respectivă s-au spulberat pe rând şi am ajuns să mă petrec pe net, într-un mod pe care nici pensionarii nu l-ar fi invidiat. Dar înainte să apuc a mă plânge de soartă, primesc mailul Ligiei, care mi-a răsărit soarele pe seara aia, oricât de tâmpit ar suna ce am scris. Dar, la ce bucurie îmi făcuse, până şi verbele intranzitive capătă sens.

Era fix ziua în care blondele mă întâmpinaseră cu mia de abonaţi, iar invitaţia la Londra venea ca un premiu pentru fericitul eveniment. Mai ţineţi minte campania Samsung Pink Ribbon/More than talk de anul trecut? Mie îmi va fi cu siguranţă greu să o uit pe doamna Antoaneta cu povestea ei, care m-a impresionat până până… Şi atunci, ca şi acum, campania îşi propune să tragă nişte semnale de alarmă şi să trimită femeile la control. Suntem în luna prevenţiei cancerului la sân, astfel încât e cel mai bun moment să luăm atitudine. Şi e floare la ureche, fiindcă informaţia vine spre noi.

Ce fac la Londra? Merg la evenimentul anual de strângere de fonduri, care va fi foarte classy. Sper să reuşesc să “uit” pretextul care m-a dus acolo; că aproape mă simt şi prost că mă bucur să plec. Adică, mai bine am fi trăit într-o lume fără cancere şi eu m-aş fi dus ca turist prin Marea Britanie.

Vreau să vă spun că pentru mine ca blogger, această invitaţie înseamnă mai mult decât m-ar fi putut plăti cineva vreodată pentru un articol pe blog. Fiindcă înseamnă o experienţă, iar experienţele nu pot fi traduse în cifre. Iar pentru mine ca om, această invitaţie înseamnă o bucată de timp, împachetată frumos şi primită cadou.

Şi  închei seara asta cu gând de bucurie. Ce bine că în secolul vitezei, când timpul e la mare căutare, există oameni care îl pot face cadou. Şi alţi oameni care să-l primească!

p.s. De data asta fac şi poze, promit! Şi mă las de aventuri cu avioanele. Vă ţin la curent.

Ascult valsul pe care şi-au deschis părinţii mei nunta. Nici măcar nu sunt sigură că e ăsta, întrucât îl ştiu mai mult din lălăitul lor retrospectiv. Că alte detalii nu am. Sunt într-o nouă fază, e  era valsurilor pe trilulilu.

Azi nu vă ţin mult, azi vă fac doar o urare: Să aveţi timp.

Şi nu vă gândiţi că e unul din posturile în care mă plâng că nu mi-am spălat vasele de 3 zile. Sau că nici nu mai ştiu cum arată frigiderul pe dinăuntru, de când n-am mai mâncat acasă. Astea-s detalii de percepţie. Schimbaţi percepţia în direcţia fericirii şi vasele se vor spăla de la sine. Sau nu vă vor mai deranja :p

Astăzi vă doresc să aveţi timp să murdăriţi vase.  Să stricaţi perechi de pantofi şi să decoloraţi haine la soare. Să aruncaţi bani pe prostii şi să vă certe părinţii. Să vă sune telefonul în disperare, înseamnă că oamenii au nevoie de dv. Să vă amorţească trupul înainte de-a adormi, înseamnă că sunteţi la cineva în braţe. Să vă faceţi griji pentru copiii dv, înseamnă că sunt deja mari să ia decizii importante. Să vi se strice maşina şi să vă luaţi una noua. E semn că aveţi cu ce. Să primiţi doar invitaţii duble. E semn de fericire. Şi să vă enervaţi că n-aveţi timp să le onoraţi. Când n-ai timp pentru ceva înseamnă că ai pentru altceva. Astăzi vă doresc să aveţi timp să murdăriţi vase.

Şi mie tot aşa.

Câteva lucruri de pus la punct înainte să te pui pe slăbit. Aici.

Acum c-am stabilit scopul şi durata faptei, să vă zic de concurs: pe dietetik.ro oamenii caută aspirante la titlul de zână. Să vedeţi ce-nseamnă asta: vor să ia o fată, pe care să o “slăbească” într-o lună. Şi fac treaba organizat, cu analize medicale şi nutriţionist (prin Medicover) şi cu remodelare corporală (un program foarte mega super la Keiko Slim Spa; vreau şi eu! ). Singurul detaliu pe care îl dau despre concurs e că sunt şi eu în juriu (alături de Alina, Daniela,  Sana, Roxana Radu ) Aşa că, vedeţi cum ne impresionaţi!

Lăsând gluma la o parte, vă doresc multă baftă tuturor, rugându-vă să nu judecaţi dimensiunile altor participante la concurs după propriile voastre tipare (am văzut nişte comentarii ieşite mult din limitele bunului simţ). Fiindcă orice comparaţie interpersonală e o capcană, singura raportare corectă fiind cea intrapersonală – dacă sesizaţi diferenţa – adică, la “blugii preferaţi”. Şi nu la cei preferaţi de alta!

p.s. Mulţumim eventim.ro pentru invitaţia din 12 iunie la Elton John! De-abia aştept să mergem cu toatele.

Nu că ar face mega-veniturile mele de anul trecut vreo diferenţă, dar poate se nimereşte vreun creştin cu mega-venituri reale prin zonă şi îmi permite să îi dau o idee bună.

Iar la Crivăţ am văzut şi cum se face, mult mai simplu, pe net:

În loc să staţi la coadă ore întregi la Administraţiile Financiare, puteţi intra pe stiriong.ro. Alegeţi de-acolo ONG-ul pe care vreţi să-l susţineţi, completaţi datele, printaţi formularul şi apoi îl depuneţi la cea mai apropiată unitate BCR (pe care o găsiţi aici).

Ştiu, subiectul cancerului de col uterin e mult dezbătut, chiar şi pe acest blog.

Dar e important să anunţ doar că ASLS România (Asociația Studenților de la Limbi Străine ) organizează în perioada 15 – 25 martie 2010 cea de-a 4-a ediție a Campaniei pentru prevenirea Cancerului de Col Uterin. În cadrul acesteia, joi, la 16.00 va începe o conferinţă în amfiteatrul Maiorescu de la  Facultatea de Litere. Eu vreau să ajung, aşa că, dacă identific locaţia, precis ne vedem pe-acolo.

Invitații speciali în cadrul conferinței vor fi : Dr. Oana Cuzino Stern, realizator al emisiunii Ce se întâmplă doctore?, director editorial al revistei Ce se întâmplă doctore? și medic primar si Dr. Jumugă Cristian, medic specialist obstetrică ginecologie de la clinica Gynecoland. Acestia vor vorbi studentelor despre importanța unei testări periodice și le vor oferi informații cu privire la cancerul de col uterin.

Ca în edițiile precedente, participanții la conferință vor primi gratuit teste Babeș-Papanicolau, oferite anul acesta de Dr. Mihăilescu Gheorghe de la Centrul de Cercetare și Diagnostic Precoce al Cancerului Genito-mamar.

Este lăudabilă iniţiativa acestor copii, cu atât mai mult, cu cât se întâmplă şi ceva concret, mă refer la testele gratuite oferite fetelor prezente. Adică, nu numai vorbim, ci mai şi luăm măsuri! La concret! Bravo.

mai multe detalii găsiţi aici

• De asemenea, este explicat pe larg ce bine e pentru fetiţă să crească în prezenţa ambelor principii: masculin şi feminin.
• Multe fetiţe spun în copilărie că ele, când se fac mari, or să se mărite cu tati. Iar pentru rezolvarea Oedipului este de mare ajutor ca fetiţei să i se explice de către mamă că nici ea nu s-a măritat cu bunicul. Sau de către tată, prin simpla confirmare a faptului că o iubeşte, dar ca pe o fiică, el fiind bărbatul mamei. Se face lumină în capul fetiţei. Read the rest…

Întotdeauna în sesiune citesc cele mai faine cărţi, cu cel mai arzător interes şi în cel mai scurt timp. Tot în sesiune ating culmile creativităţii din tot anul şi mă implic în diverse chestii care mă solicită pe mai multe planuri. De parcă e singura perioadă “fertilă” din punct de vedere intelectual pentru mine. Aş clona vremurile astea câteodată.

Sexualitatea feminină, Françoise Dolto

Tipa este o psihanalistă renumită, care descrie întreg traseul sexualităţii feminine din scutece. Cartea se citeşte greu, sunt mulţi termeni de specialitate, adesea trebuie să reiau fraze întregi, ca să nu mă pierd într-un citit mecanic. Vorbesc serios. Mă enervez când nu pricep din prima, dar e totodată o provocare când reuşesc să culeg câte ceva dintre rânduri. V-am spus că îl admir pe Jules Verne şi pe Eminescu, dar din păcate nu învăţ prea multe de la ei. Să citim cărţi care ne învaţă ceva. Cum ar fi să înţelegem lucruri. Read the rest…

Mi s-a făcut pielea de găină şi m-am simţit mică şi nerecunoscătoare când i-am citit prima dată blogul.

Ştiţi cine e Daniel Răduţă? Cu siguranţă.

Daniel e un tip din generaţie cu cel mai bun prieten al meu. Îi e soţ Ralucăi şi viitor tată al băieţelului lor. Care va veni pe lume în martie. Iar la numărătoarea de luni, mi-a dat că probabil au aflat sexul bebeluşului şi nefericitul diagnostic al lui Daniel cam în acelaşi timp. Mi-am imaginat toată bucuria pe care au avut-o la aflarea veştii că Raluca e însărcinată, îi şi văd la coadă la ecografii, precis deja au acasă şi poze cu pruncul. Cred că i-au ales şi numele.
Mai rămâne să îl ţină în braţe şi să-l înveţe poezii.

Şi mai rămâne ca şi pruncul să crească şi să-şi amintească. Dar pentru asta, el are nevoie de timp. Iar timpul costă bani. Vreo 150mii de euro, de data asta.
Cam tot atâta, cât dreptul unui copil la tatăl lui.

Noi, oamenii, nu putem face minuni, nici măcar atunci când suntem doctori. Însă putem încerca să contribuim la ele.

Read the rest…